Lupte pe viaţă şi pe moarte, sub semnul focului

Urlete, zăngănit de zale, scrâşnete de furie, scântei ce scăpărau de pe săbiile ce se încrucişau, în încercarea de a despica adversarul, lovituri înfundate în coastele inamicului, dar şi dansuri ispititoare, la lumina torţelor, au putut fi trăite pe viu, sâmbătă noapte, în Cetatea de Scaun a Sucevei. Spectacolul “Sine misione”, adică “Fără milă”, în limba latină, pus în scenă de membrii asociaţiei Gladius Dei Sibiu, a atras sute de spectatori, care, îngrămădiţi unii în alţii, căţăraţi pe ziduri, pe unde se putea, au asistat la punerea în scenă a unui episod al cruciadelor purtate de creştini pentru “Ţara Sântă”.

Cruzimea şi ferocitatea cu care îşi tratau inamicii fiecare din cele două tabere – cruciaţi şi sarazini, au fost exemplificate atât de bine pe coastele şi membrele celor care au avut ghinionul să joace rolul prizonierilor de război, încât publicul mai că le plângea de milă văzându-i cum încasează loviturile şi la ce chinuri sunt supuşi.

Nu au fost uitate nici nopţile şi zilele de dezmăţ ale cruciaţilor, cu multă băutură şi femei, de unde li s-a şi tras pierirea, pentru că în vreme ce unii şi-au găsit sfârşitul sub săbiile fioroşilor sarazini, alţii au picat în capcana farmecelor unor frumoase asasine, maestre în mânuirea focului.

În vreme ce toţi spectatorii au fost fermecaţi de dansurile cu focul, singurii care s-au “ars” au fost cruciaţii, care au fost răpuşi de loviturile date de asasine în momentele în care acestora le stătea gândul la altele, numai la luptă nu.

Aşa se face că, în ciuda vitejiei lor, cruciaţii au căzut seceraţi, unul câte unul, ba sub atacurile sarazinilor, ba pradă uneltirilor asasinelor, în urma lor rămânând doar legende precum cea pusă în scenă sâmbătă noapte, în cadrul Festivalului de Artă Medievală din Cetatea de Scaun a Sucevei.