Dorinţe în genunchi şi supă de urechiuşe, la hramul Mănăstirii Hagigadar

Mii de credincioşi armeni şi nu numai au sărbătorit „Adormirea Maicii Domnului” la Mănăstirea Hagigadar, locul unde se îndeplinesc toate dorinţele, aşa cum spune tradiţia.

Dis-de-dimineaţă, credincioşii au urcat în genunchi dealul care duce spre mănăstire, iar din loc în loc s-au oprit să înalţe rugăciuni spre Ceruri şi să-şi spună în rugă dorinţele. La Hagigadar, tradiţia spune, toate dorinţele rostite în rugăciune se îndeplinesc, atunci când credincioşii urcă dealul în genunchi şi înconjoară îngenuncheaţi biserica. Însufleţiţi de această credinţă, oamenii au venit îngenuncheaţi la Hagigadar. Drumul către acest vechi lăcaş de cult trebuie parcurs în tăcere. Obiceiul este ca, de oriunde ai pleca, până acolo sus, la zidurile bisericii, să nu rosteşti nici un cuvânt, dacă vrei ca dorinţa să-ţi fie ascultată.

Sute de credincioşi, din toată ţara, au fost prezenţi ieri la mănăstire. Pentru unii, urcatul la biserică a devenit o tradiţie, în timp ce alţii au venit pentru prima oară, să viziteze.

Pelerini din toate colţurile ţării

Zeci de maşini, autocare din Satu Mare, Constanţa şi Prahova, toate au fost pline de credincioşi veniţi să-şi spună rugăciunile la Hagigadar. 

„Vin aici de 20 de ani şi nu a fost dorinţă care să nu mi se îndeplinească. Mă rog pentru sănătatea mea şi a familiei mele, pentru copii şi nepoţi”, a declarat Licheria Pauliuc, una dintre creştinele care au înconjurat biserica Hagigadar în genunchi.

Canicula de afară şi căldura insuportabilă din biserică nu au fost un impediment pentru sutele de credincioşi care au venit la slujbă. Rugăciunile şi dorinţele împlinite cer sacrificiu, este de părere unul dintre pelerini. „Cunosc mănăstirea aceasta de zeci de ani de zile şi de fiecare dată vin cu inima plină de dorinţe şi toate se împlinesc dacă le rosteşti cu credinţă”, a spus Aurel Botez.

Hagigadar, o pildă pentru felul în care oamenii trebuie să-şi deschidă sufletul

Printre pelerini, aşa ca în fiecare an, s-a numărat şi senatorul Varujan Vosganian. „Hagigadar este un loc în care ne întâlnim armenii de pretutindeni, cu români, cu alte neamuri, arătând în acest fel că există ceva în oameni care este dincolo de orice dispută. Hagigadar rămâne o pildă pentru felul în care oamenii trebuie să-şi deschidă sufletul unii faţă de alţii”, a declarat Varujan Vosganian.

Slujba de la Mănăstirea Hagigadar a fost oficiată de un sobor de preoţi armeni, unii dintre ei veniţi de la Bucureşti, de la Uniunea Armenilor din România, sobor condus de către arhimandrit Zareh Baronian, episcop locţiitor de Bulgaria şi România. Pentru prima oară, după mulţi ani, slujba nu a mai fost oficiată de către episcopul Dyrayr Mardyghyan, stins din viaţă în luna mai a acestui an.

De la slujbă, la supa de urechiuşe

După Sfânta Liturghie a urmat o agapă creştină numită „hurban", la care au fost invitaţi toţi pelerinii să mănânce bucate armeneşti. Supa de urechiuşe (un fel de colţunaşi umpluţi cu carne) este cel mai apreciat fel, urmată de tradiţionalul pilaf cu carne de vită. Aglomeraţia a fost mare la masă, şi pentru a nu se supraaglomera sala de mese, jandarmii au fost nevoiţi să supravegheze intrările şi să restricţioneze accesul pelerinilor în momentul în care toate locurile erau ocupate. Masa s-a servit în mai multe serii, iar pelerinii au lăudat ciorba de urechiuşe a gospodinelor de la biserica armenească. 

Felicia Ciobâcă prepară ciorba pentru Hramul Mănăstirii Hagigadar de mai bine de 20 de ani şi în fiecare an îşi aşteaptă oaspeţii cu zâmbetul pe buze. „Vă aşteptăm la masă şi vă dorim poftă bună”, le-a transmis Felicia Ciobâcă tuturor pelerinilor veniţi la sărbătoare. 

Mănăstirea a fost construită în secolul al XVI-lea de doi fraţi armeni

Mănăstirea Hagigadar a fost construită în secolul al XVI-lea de către doi fraţi, negustori armeni. După o inscripţie încastrată într-unul din ziduri, ctitorul ar fi fost Asdvadzadur (Bogdan) Donavachian, un bogat negustor armean, între anii 1512-1513, în vremea domniei lui Bogdan cel Orb.

Mănăstirea a fost ridicată pe Dealul lui Bulai, o colină înaltă, impresionantă prin conicitate, care se află în mijlocul unei văi. După cum spune o legendă transmisă pe cale orală, pe vârful Dealului Bulai exista anterior un mic paraclis din lemn, negru, sălbatic, părăsit de oameni. Acolo a poposit într-o noapte un renumit negustor de vite armean, pe numele său Asdvadzadur (Bogdan) Donavachian, care conducea o caravană de vite în drumul său spre Budapesta. El şi-a oprit turmele pe culmea Dealului Bulai, fiind hotărât să înnopteze lângă bisericuţa de pe culme. A urcat la paraclis şi s-a rugat mult pentru a avea noroc în negustorie. În aceeaşi noapte, în vis, a auzit îngerii cântând şi i-a apărut Maica Domnului, care i-a spus „Vă binecuvântez să vă izbutească negoţul şi familiile voastre să trăiască în bunăstare. Dar dacă va fi aşa, vă cer ca atunci când vă veţi întoarce pe locul acesta să ridicaţi o mănăstire cu hramul <Adormirea Maicii Domnului>”.

Negustoria le-a mers foarte bine fraţilor Donavachian şi, întorcându-se de la Budapesta, ei au îngenuncheat pe colina unde se afla paraclisul şi au mulţumit Maicii Domnului. Ei au construit aici, cu post şi rugăciune, o mănăstire din piatră, fortificată, pe care au numit-o Hagioiagadar sau Hagigadar, care înseamnă în limba armeană „Îndeplinitoare de dorinţe" (în limba armeană: „hagiu” - dorinţă, „gadarel” - a împlini).