Preferă să stea în grija statului, decât în casa părinţilor

Sunt rare cazurile în care un copil ajuns în grija statului este dorit atât de părinţii naturali, cât şi de familia lărgită, de bunica maternă. În cele mai multe cazuri, după ce sunt agresaţi şi „smulşi” de lângă părinţii agresivi de reprezentanţii Protecţiei Copilului, copiii nu mai sunt vizitaţi de agresori, nicidecum să fie doriţi din nou în familie. Am întâlnit, însă, un caz aparte. Este vorba de povestea Luizei, o adolescentă de aproape 17 ani, care este internată în Centrul de Plasament „Speranţa” Suceava.

Crescută de bunica maternă

Luiza s-a născut în Bucureşti şi este primul din cei patru copii ai părinţilor săi, care au acum domiciliul în oraşul Broşteni. Deşi părinţii deţineau o locuinţă în zona Snagov, fetiţa a fost lăsată aproape exclusiv în grija bunicii materne, la Bucureşti. Pentru părinţii săi, Luiza a fost mai mult un „accesoriu” al vacanţelor, perioade în care bunica o trimitea la ei cu bani de buzunar.

Pentru că i-a oferit dragoste şi sprijin atunci când a avut mai multă nevoie, Luiza s-a ataşat foarte mult de bunică, dar şi de verişorii şi unchii ei de la Bucureşti. Nu a avut probleme la şcoală şi nu i-a oferit bunicii motive să se îndoiască de faptul că nepoata va deveni o persoană responsabilă.

Probleme de comunicare

Povestea Luizei ar fi putut continua aşa, poate, dacă părinţii naturali, care au mai adus pe lume între timp alţi trei copii, nu s-ar fi decis brusc să îşi revendice fiica, lăsată cu bună ştiinţă în creşterea bunicii materne, şi nu şi-ar fi smuls cu forţa copila din mediul în care a crescut. Părinţii nu mai deţin locuinţa de la Snagov şi s-au mutat la Broşteni.

Adusă la Broşteni, alături de ceilalţi fraţi ai ei, cu care nu a ţinut legătura şi faţă de care nu există un ataşament, tânăra s-a simţit străină şi şi-a exprimat dorinţa de a fi lăsată să locuiască în continuare la bunica maternă. Părinţii s-au împotrivit. Tatăl a lovit-o de mai multe ori pe adolescentă, agresiunea fizică fiind şi motivul pentru care Luiza a fost luată din casa părinţilor de Protecţia Copilului Suceava, în situaţie de risc, şi internată în centrul de plasament sucevean.

Directorul Protecţiei Copilului Suceava, Florin Tărnăuceanu, ne-a spus că în familia Luizei existau probleme de comunicare, care au degenerat.

„Este clar că viaţa din Bucureşti nu poate fi comparată cu viaţa din Broşteni, mai ales că adolescenta a locuit mulţi ani alături de bunica maternă, existând o legătură strânsă între cele două, doar că părinţii fetei nu au fost decăzuţi din drepturile părinteşti, aşa că nu putem noi decide să dăm copilul bunicii. Există un proces pe rol şi judecătorii vor lua decizia, în final”, ne-a spus Florin Tărnăuceanu.

Dragoste părintească „reaprinsă”, după 15 ani

Adolescenta nu s-a putut acomoda cu traiul de la Broşteni, într-un apartament cu două camere, în care trăiau şase suflete. Este greu de explicat şi gestul tatălui, care şi-a lovit de mai multe ori fiica, după ce 15 ani s-a „bucurat” că a fost bine crescută de bunică.

Dragostea părintească „reaprinsă” a ieşit însă din discuţie, Luiza devenind, după cum le-a povestit celor apropiaţi, victima unor agresiuni sistematice, bătăi crunte aplicate de tată pentru motive pe care nimeni nu le-a putut explica logic vreodată.

Ajutată de dirigintă să scape de bătăi

Fata a fost ajutată să scape de certurile şi agresiunile din familia naturală de diriginta ei, de la şcoala din Broşteni. La finalul anului trecut, după ce fata a fost din nou bătută, Direcţia pentru Protecţia Copilului Suceava a încercat să preia adolescenta din familia cu probleme. În prezenţa părinţilor, Luiza s-a opus, dar după câteva zile şi-a rugat diriginta să o însoţească la Poliţie, unde a declarat că doreşte să fie luată din familia care o chinuieşte. A ajuns apoi, în regim de urgenţă, în centrul pentru minori din Suceava, după care la Centrul de Plasament „Speranţa”.         

Persoane din anturajul Luizei ne-au spus că fata preferă să rămână în grija statului, în

Centrul de Plasament „Speranţa”, unde s-a acomodat relativ bine, decât să mai revină în familia naturală. Ea este elevă în clasa a IX-a la Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir” Suceava, profilul comerţ, şi aşteaptă să împlinească 18 ani, pentru a decide singură unde să trăiască.

Din ce a povestit tânăra apropiaţilor, ea va reveni în casa bunicii din Bucureşti, care i-a promis că va avea grijă de ea. Mai mult, apropiaţii spun că bunica maternă, în vârstă de 70 de ani, ar vrea să-i asigure un viitor sigur nepoatei.

Pentru că Protecţia Copilului are misiunea să respecte drepturile copilului, să facă ce este mai bine pentru copil, iar decizia Luizei este aceea că nu mai vrea să locuiască împreună cu părinţii ei, din cauză că „nu i-au dat atenţie atunci când trebuia”, „nu au ştiut să o iubească, cum a ştiut bunica”, după cum le-a povestit fata apropiaţilor, se aşteaptă ca, în perioada următoare, Luiza să fie consiliată şi ajutată să treacă peste această traumă, hărţuirea din partea propriilor părinţi.