Distribution Magi
Distribution Magi
Distribution Magi
 
joi, 18 mar 2010 - Anul XV, nr. 64 (4355)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,973 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,6085 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook

Fabricat în Suceava

Suceveanul cu papuci de milioane de euro

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)
Click aici pentru VIDEO

“Am fost şase fraţi. Când cumpăra tata pâine neagră, era sărbătoare în casă… Am fost tare amărâţi”, îşi aminteşte acum, după aproape trei decenii, Aurel Bobu, patronul uneia dintre cele mai mari fabrici de încălţăminte din România, “Marelbo”, al cărei sediu se află în localitatea Bivolărie, din Vicovu de Sus.

Din micul atelier improvizat în grajdul casei, Aurel Bobu, unul dintre cei aproape 200 de vicoveni care, prin anii ’94 –’95, făceau bani din producţia de încălţăminte, a ajuns astăzi milionar în euro, proprietarul fabricii Marelbo, care se întinde pe circa 9.000 de metri pătraţi, cu aproximativ 420 de angajaţi şi o producţie de 2000 de perechi de papuci în opt ore.

 

Prima pereche de papuci i-a făcut-o mamei sale

Povestea omului de afaceri Aurel Bobu începe trist, cu un incendiu în care era cât pe ce să-şi piardă viaţa. Avea doar câţiva ani pe atunci şi nu îşi mai aminteşte mare lucru. Doar că locuinţa părinţilor săi a fost mistuită de flăcări, iar el a fost salvat în ultima clipă.

Pe locul fostei case, distrusă la acea vreme de incendiu, se află astăzi o casă modernă, iar în imediata apropiere clădirile fabricii Marelbo.

După armată, îşi continuă povestea afaceristul, tatăl său l-a dat să facă ucenicie la unul dintre cei mai iscusiţi cizmari, la acea vreme, din zona Vicovului, iar la aproape jumătate de an, a început să-şi facă singur primele încălţări.

A împrumutat 1.800 de lei şi a cumpărat o maşină de cusut de pe la Timişoara. „Mă gândeam când o să pot vreodată să dau banii înapoi, să pot să dorm liniştit... Şi m-a ajutat D-zeu şi am înapoiat banii, încetul cu încetul...”, zâmbeşte acum, după aproape 25 de ani, proprietarul fabricii de încălţăminte.

Prima pereche de papuci i-a făcut-o mamei sale. „Dacă era să mă fac de ruşine, măcar să mă fac în faţa mamei. Au ieşit frumoşi. Cu talpă de microporos, cu un rând alb şi un rând negru... Toţi vecinii erau încântaţi, imediat s-a făcut reclamă şi au început comenzile...”, continuă să povestească vicoveanul care a făcut din cizmărie o afacere de milioane de euro.

 

Primul atelier de cizmărie, în grajd

Vestea că Aurel a lui Bobu face papuci buni a mers repede printre vecini, iar tânărul întreprinzător de atunci a ajuns să facă şi câteva perechi pe zi.

„La un moment dat, când am văzut că nu mai pot face faţă, am început să-mi iau un ucenic, apoi al doilea, al treilea...”, mărturiseşte afaceristul, care îşi amenajase atelierul de cizmărie chiar în grajdul de lângă casă, nu înainte de a scoate afară cei doi porci pe care-i ţinea în bătătură.

Aurel Bobu povesteşte că îşi plătea ucenicii, deşi nu se obişnuia în acea vreme, iar aceştia rămâneau să lucreze pentru el, chiar şi după ce învăţau meserie.

„Am ajuns la aproape 50 de ucenici. O parte dintre ei, care erau buni, şi care au peste 20 de ani de încălţăminte, lucrează pentru mine şi la ora actuală”, adaugă Aurel Bobu.

 

Vindea pantofii direct din portbagajul maşinii

Dormea câteva ore pe noapte. Se culca la ore târzii din noapte şi se trezea la primele ore ale dimineţii.

Îşi aminteşte că, la începuturile afacerii, vindea pantofii direct din portbagajul maşinii: „Mergeam la pieţe, târguri... ridicam portbagajul, era 5-6 dimineaţa, şi până se făcea ziua nu mai aveam nici un pantof. Veneam imediat acasă, dădeam de lucru la oameni, luam bănuţii de acolo, şi apoi fugeam la Timişoara, aduceam tălpi, la Braşov, aduceam piele... Şi tot aşa. A fost foarte, foarte greu. O muncă enormă”.

 

„Am sărit de la 20 de perechi pe zi, la 150-200 de perechi”

Anii de după Revoluţia din ’89 au transformat Vicovul de Sus într-un imens atelier de cizmărie, devenind localitatea cu cei mai mulţi cizmari pe cap de locuitor.

În 1999, de exemplu, în Vicovu de Sus erau aproape 200 de asociaţii familiale care aveau acelaşi obiect de activitate: producţia de încălţăminte.

Au fost câţiva ani buni în care afacerile cu papuci au mers ca unse, însă odată cu apariţia concurenţei din Asia, a încălţămintei chinezeşti, al cărei preţ era mult sub cel al pieţei, papucarii din Vicov au început să tragă obloanele unul câte unul.

„Au rezistat puţini... printre care şi eu”, zâmbeşte nostalgic patronul de la Marelbo.

În 1995, a înfiinţat societatea care avea să-l aducă în topul celor mai bogaţi oameni din judeţ.

Consideră că, pe lângă succes, a avut parte şi de foarte mult noroc. La scurt timp după ce a înfiinţat SC Marelbo, a avut norocul să cumpere utilajele vechi ale unei fabrici din Timişoara, achiziţionată de nişte italieni care intenţionau să aducă tehnologie nouă.

„Au scos în curte toate utilajele. Am mers cu două tiruri şi le-am adus la Vicov. Erau în stare de funcţionare, mergeau foarte bine. Din acel moment m-am extins destul de mult. Am sărit de la 20 de perechi pe zi, cât produceam atunci, la 150-200 de perechi”, explică vicoveanul.

La înfiinţarea firmei, Aurel Bobu a beneficiat şi de cinci ani de scutire de la impozitele datorate statului, ceea ce pentru tânărul investitor de atunci a fost „o adevărată mană cerească”.

 

„Încălţăm în prezent în jur de jumătate de milion de oameni”

Aurel Bobu spune că a fost ajutat să prospere în afaceri chiar de concurenţă. „Cine nu are concurenţă, nu are cum să se dezvolte”, e de părere afaceristul.

Aparatele second-hand luate din Timişoara au fost înlocuite în câţiva ani cu aparatură nouă, iar odată cu dezvoltarea fabricii s-au cumpărat utilaje tehnologice performante, de ultimă generaţie.

În prezent, Marelbo a devenit un brand cunoscut pe piaţa de încălţăminte din România, iar pantofii făcuţi la Vicovu de Sus au ajuns şi în străinătate.

„Am dat încălţăminte în Spania, în Suedia, în Austria şi în Ungaria... Acum ne orientăm spre piaţa din Ucraina şi cea din Rusia. Am trei designeri care au făcut Şcoala Arta Modei la Bucureşti şi mergem la mai toate târgurile de profil din Europa. Trebuie să fim tot timpul în pas cu moda. După estimările noastre, încălţăm în prezent în jur de jumătate de milion de oameni”, continuă să povestească Aurel Bobu.

Încălţămintea Marelbo se vinde, la ora actuală, în 23 de magazine proprii, deschise în principal în zona Moldovei, însă conducerea fabricii de la Vicovu de Sus vrea să deschidă şi alte noi puncte de desfacere în celelalte zone ale ţării.

„Vindem la preţ de producător, iar acesta este un avantaj foarte mare. Avem încă o firmă de distribuţie, care să ducă încălţămintea Marelbo în celelalte oraşe în care noi nu avem magazine de prezentare”, completează omul de afaceri.

 

“Nu este greu să produci încălţăminte, este greu să o vinzi”

Pentru a reuşi în afaceri – e de părere fostul ucenic de cizmar, ajuns astăzi patronul uneia dintre cele mai mari fabrici de încălţăminte din România – e nevoie şi de curaj.

„Nu ştiu dacă aş mai avea acum curajul pe care l-am avut când am început afacerea Marelbo”, zâmbeşte Aurel Bobu.

Criza economică a afectat şi piaţa de încălţăminte, şi inclusiv vânzările fabricii de la Vicovu de Sus, însă afaceristul sucevean nu face o dramă din asta. „O să treacă”, e optimist patronul de la Marelbo.

„Nu este greu să produci încălţăminte, este greu să o vinzi. Pe om o dată îl păcăleşti. Dacă nu este mulţumit, a doua oară nu îţi mai cumpără încălţămintea. Aşa au început oamenii să se lămurească cu produsele din China. Când deschid un magazin, de exemplu, oamenii întreabă: “Este încălţăminte românească?”. Am ajuns şi noi ca încălţămintea românească să fie la mare căutare. Fiindcă există o garanţie şi noi când spunem că este din piele, atunci nu poţi să minţi omul, noi lucrăm numai cu piele naturală”, explică Aurel Bobu.

 

Poartă o pereche de papuci până se strică

Aurel Bobu este căsătorit, are patru copii, iar la sfârşitul anului trecut a înfiat o fetiţă căreia îi murise mama şi care se afla într-o situaţie critică.

Băiatul cel mare, student la Cluj, îi va călca pe urme şi, după terminarea facultăţii, i se va alătura în afacerea cu încălţăminte.

Soţia patronului de la Marelbo este şi ea implicată în business-ul familiei şi se ocupă cu partea de vânzări la cele 23 de magazine din ţară.

Deşi se poate lăuda cu câteva mii de perechi de papuci, Aurel Bobu ne mărturiseşte că e genul de om care poartă o pereche de încălţăminte până se strică.

„Nu am foarte mulţi papuci acasă. Ştiţi povestea aia, acela care face mobilă nu are mobilă în casă, acela care face porţi nu are poartă. Eu am papuci, dar nu foarte mulţi, aşa cum şi-ar închipui unii. De obicei port o pereche până se termină”, susţine patronul fabricii de încălţăminte.

 

Are trei hobby-uri: offroad-ul, vânătoarea şi cântatul la acordeon

Patronul de la Marelbo are trei mari pasiuni: offroad-ul, cu maşini 4X4 cu care urcă pe drumuri de munte ori terenuri accidentate şi inaccesibile altor categorii de autovehicule, vânătoarea – cu o singură condiţie: ca în cătarea puştii să fie doar mistreţi şi lupi – şi cântatul la acordeon. „Am acasă opt acordeoane”, zâmbeşte Aurel Bobu, mărturisindu-ne că, de mic, a învăţat să cânte.

Dintre toate acestea, însă, e „bolnav” – cum singur se caracterizează – după offroad: „Dacă în viaţă mi-a plăcut să risc pe partea financiară, îmi place să risc şi când e vorba de sporturi extreme. De multe ori când, ca la fiecare agent economic, apar probleme, cu vânzările, cu încasările, iau uneori maşina şi mă duc prin pădure. Câteva drumeții din astea și deja sunt alt om”, mai spune vicoveanul, arătându-ne în curtea fabricii două maşini echipate special pentru offroad şi patru ATV-uri.

 

„Nu mă consider un om bogat”

 Patronul de la Marelbo mărturiseşte că nu prea are timp liber şi că „tot timpul sunt în acţiune”.

În ziua următoare realizării acestui material, pleca la Bucureşti, apoi la Dusseldorf în Germania, iar, în aceeaşi săptămână, trebuia să ajungă şi la Bologna şi Milano.

„Timpul liber la mine este o problemă”, recunoaşte afaceristul.

Deşi averea sa poate fi estimată în milioane de euro, vicoveanul nu se consideră un om înstărit.

„Nu mă consider un om bogat. Mă consider un om care are foarte multe responsabilităţi. Spre exemplul, dacă un om bogat îşi permite să se ducă într-un concediu undeva, la mine aşa ceva nu se întâmplă. Sunt ocupat şi nu am timp. Am tot ce-mi trebuie şi sunt bucuros că sunt sănătos, că pot să creez locuri de muncă şi să dau o pâine, un salariu, mai ales în perioada asta de criză. Credeţi-mă, de dimineaţa, la 6, şi până seara, târziu, muncesc întruna”, mărturiseşte Aurel Bobu.
 

 

 

Regele îngheţatei

O poveste de succes, asemănătoare cu cea a ucenicului de cizmar ajuns proprietarul uneia dintre cele mai mari fabrici de încălţăminte din România, este a lui Vasile Armenean, considerat a fi cel mai bogat om de afaceri din judeţul Suceava.

În urmă cu aproape 25 de ani, era un simplu muncitor sezonier într-o gelaterie din Austria, iar astăzi, deţine cea mai mare fabrică de îngheţată din Europa de Est, Betty Ice.

A început în 1991, tot cu aparatură second-hand, cu îngheţată vândută la gemuleţ, la butic, într-o staţie de autobuz.

În 1994, a înfiinţat „Betty Ice” şi a dat drumul afacerii care avea să-l facă milionar în euro într-un mic spaţiu închiriat la Fabrica de Conserve din Suceava.

Perioada de început a fost una extrem de grea, mărturisea Armenean. Nu putea lua credite pentru că, spune el, erai „sclavul băncilor”, în condiţiile în care dobânzile erau foarte mari. Iarna, firma nu producea nimic, vânzările de îngheţată în perioada sezonului rece fiind aproape de zero. „Erau ierni în care pur şi simplu nu aveam ce să mănânc. Nu aveam bani, nu aveam unde să merg, nu puteam lua credite. Era foarte dificil”, descrie în numai câteva cuvinte acea perioadă critică a vieţii sale.

„Îmi doream să ajung cel mai mare producător de îngheţată din România. Când le spuneam unora dintre angajaţi, ziceau că sunt nebun...”, zâmbeşte nostalgic acum multimilionarul în euro.

Betty Ice a scos pe piaţa din România, în 2001-2002, primele îngheţate cu căpşuni, nuci sau fructe de pădure, produse care au avut un real succes.

De la un camion second-hand, adus din Germania, zeci de autovehicule „Betty Ice” distribuie, astăzi, marfă în toată ţara, fabrica suceveană fiind în topul producătorilor de îngheţată din România.

De la cele câteva sute de euro pe care le câştiga ca vânzător de îngheţată în Austria, Armenean a ajuns în prezent la o avere estimată la circa 25 de milioane de euro.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Suceveanul cu papuci de milioane de euro.
 Vizualizări articol: 4296 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 4.73/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 4.7 din 45 voturi
Suceveanul cu papuci de milioane de euro4.7545

Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


1.   Bravo Aurele !!!! trimis de
(18 mar 2010, 11:59:02
Ne mindrim cu oameni de afaceri ca si tine.....
Important e faptul ca nu ai uitat de unde ai plecat ! Succes in continuare , si sa-ti dea Dumnezeu multa sanatate .
2.   FELICITARI !!! trimis de
(18 mar 2010, 13:55:20
Nu-l cunosc pe acest domn dar vreau sa-l felicit !!!
3.   Nu vreau sa fac reclama ... trimis de
(18 mar 2010, 14:17:12
Am cumparat si eu incaltaminte produsa de fabrica domnului Aurel Bobu, iar raportul pret/calitate este foarte bun.
4.   Am cu ce ma lauda:) trimis de
(18 mar 2010, 15:42:01
Cand am plecat la facultate am stiut ca o sa ma izbesc de oameni care o sa zica "ia uite... invadeaza moldovenii capitala!"
N-a trecut mult timp si-am inceput sa vad... incaltaminte marelbo in magazine, inghetata Betty peste tot... Era un motiv de mandrie... dar nu puteam sa-l pastrez doar pentru mine, asa ca atunci cand vedeam vreun produs... le arata eticheta prietenilor:)...
(si o intamplare...;)) am venit cu o pereche de ghetute de la Marelbo intr-un weekend aici... eram foarte dezamagita ca n-am avut destui bani sa-mi iau ceva de la Nike... DAR mi-a trecut cand am vazut cat de multi oameni au zis "Mamaaa... ce misto arata!!, de unde-i ai?" ... si o colega chiar m-a rugat sa-i aduc si ei:))

Ma bucur ca la SUCEAVA se produc lucruri frumoase. Inclusiv muzica;))
5.   Poate mai e o sansa trimis de
(18 mar 2010, 16:47:43
Omul asta a facut o treaba grozava cu firma lui. Felicitari!
Cu oameni ca el, poate mai are Romanica o sansa...
6.   Aici nu-i reclama cu orice pret trimis de
(18 mar 2010, 17:15:52
In ce priveste Marelbo, nu-i reclama fara noima, este pur si simplu realitatea: Marelbo a devenit un brand extrem de cautat de oameni si asta pentru calitate si pret. Modele frumoase, materiale de calitate, lucrate foarte bine si la un pret extrem de accesibil. Mereu am cumparat de la magazinul fabricii, in Vicov si am intalnit acolo masini din toata tara; erau turisti care, dupa ce vizitau zona, cautau aceasta fabrica pentru a cumpara incaltaminte Marelbo.
7.   Exist si romani fericiti...! trimis de
(18 mar 2010, 17:28:57
Felictari domnului Bobu cu toate ca il invidiez pt succesul sau! Si vreau sa il felcit si pe domnul Sergiu Rusu care in sfarsit scrie si el un articol bun ,care ne face sa fim mandri de Bucovina , si nu mai scrie doar ce auzea de la babe pe strada si de la comunicatele politiei,jandarmeriei,etc!
8.   Bravo trimis de
(18 mar 2010, 21:58:07
bravo aurele,te stiu foarte bine,mai ales dupa revolutie venei in suceava la complexul de incaltaminte de la banca,cumparai piele de la gigi tudose,daca am dreptate te rog sa-mi confirmi prin acest articol,acolo am muncit si eu vreo 15 ani,am dialogat cu tine de multe ori,nu te invidiez,te admir,inca o data felicitari pentu reusita
9.   Respect trimis de
(18 mar 2010, 22:50:01
Domnule Bobu Aurel toata stima si respecutul....a inceput de jos cu cativa papuci intr-o geanta, venea tot timpu si manca la noi acasa, a inceput greu dar s-a ridicat incetul cu incepul...multa sanatate
10.   Seriozitate! trimis de
(18 mar 2010, 23:01:37
Aceste rezultate nu puteau fi obtinute fara o seriozitate care este proprie numai celor care se ridica de jos cum a facut-o dl. Aurel Bobu. Ar trebui mediatizat acest caz mai mult pentru ca tineri care nu au parinti care sa le dea bani, sa porneasca in viata cu mult curaj si cu multa daruire si rezultate vor veni . Multi asteapta sugestii, propuneri, invitatii dar nu au initiativa de a intreprinde singuri o afacere. Este greu in momentul actual sa pornesti o afacere dar daca stai si astepti sa vie vremuri mai bune sa=r putea ca sa imbatranesti si tot sa nu apuci sa faci ceva. Sfatul meu ar fi ca incercarea moarte nu are asa ca incercati.Si va mai spun si o zicala ,, ai reusit continua nai reusit continua",asa ca la treaba.
11.   Marelbo trimis de
(18 mar 2010, 23:29:11
Nu stiu cum si prin ce canale de distributie au ajuns ghetele produse de Marelbo, aici in SUA (Chicago, IL mai exact) - dar nu mica mi-a fost mirarea cand am citit pe o eticheta "Made in Romania"... din curiozitate m-am uitat sa vad cine a produs acea pereche de ghete: MARELBO, hmmm... Imi amintesc ca pretul la raft era de peste 100 USD... Mult succes in continuare dl-ui Bobu! (nu-l cunosc personal)
12.   Felicitari trimis de
(19 mar 2010, 02:19:04
De multi ani toti din familie purtam incaltaminte Marelbo, asta spune tot, eu nu vreau decit sa-i urez d-nului Bobu si afacerii sale viata lunga si spor in activitate, felicitari pentru ceea ce face.

Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Alte titluri din Local

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei