Gândul că unii oameni din sat îl mai consideră vinovat pentru o crimă pe care nu a comis-o niciodată nu-i dă pace nici acum, la mai bine de 20 de ani după ce i s-a făcut dreptate pe furiş. După ce a stat de pomană prin puşcăriile din România aproape un an şi jumătate, un bărbat din satul Teşna, comuna Coşna, vrea ca adevărul să fie ştiut de toată lumea, iar statul român să-l despăgubească pentru nedreptatea de la mijlocul anilor ’70.

 

468. Aceasta este cifra care îl macină pe Ioan Nichituş a lu’ Grigore, un bărbat ajuns la vârsta de 69 de ani, din satul Teşna, comuna Coşna. Cifra reprezintă numărul zilelor din viaţă care i-au fost răpite brutal şi pentru care nu a primit nici măcar o scuză. Mai mult, deşi a fost declarat nevinovat pentru acuzaţiile care l-au dus la închisoare, bătrânul nu a ştiut nimic până acum câţiva ani. A trăit ani în şir cu teama în suflet că în orice moment Procuratura statului comunist îi poate bate la poartă pentru a-l pune din nou în lanţuri şi cătuşe.
Acum, la 24 de ani de la evenimentul care l-a marcat pentru totdeauna, Ioan Nichituş nu-şi poate opri lacrimile. A hotărât că este cazul să-şi spună povestea, pentru ca toţi cei care îl cunosc să ştie că nu are nici o legătură cu moartea unui om.

 

Arestat la aproape un an după crimă

Ioan Nichituş a ajuns după gratii la aproape un an de la crima din seara zilei de 13 august 1975, într-un moment în care totul părea clarificat în acest dosar. Bărbatul crede că nenorocirile i s-au tras de la un procuror, care „era plătit să mă scoată vinovat”.
„Prima dată a fost arestat doar un alt bărbat, Ilie Todaşcă, care-l lovise pe bărbatul care a murit. Când s-a întâmplat asta, eu nu mai eram acolo. La audieri, când a venit procurorul Corneliu Ciornei, noi cei care spuneam adevărul eram ameninţaţi. Eu nu am recunoscut nimic din ce dorea procurorul, pentru că nu aveam ce recunoaşte”, a mărturisit Ioan Nichituş.
Chiar şi aşa, în baza declaraţiilor pe care mai mulţi martori şi le-au schimbat, bărbatul a fost arestat pe 16 iulie 1976. A stat după gratii până pe 27 octombrie 1977, deşi credea că nu i se va mai face dreptate niciodată.

 

Condamnat la 15 ani de închisoare

Procesul care s-a derulat imediat după arestarea sa, în iulie 1976, a fost un adevărat coşmar. În baza probelor prezentate de Procuratura judeţeană Suceava, prin sentinţa penală nr. 63 din 20 decembrie 1976, Ioan Nichituş a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru infracţiunea de omor, aceeaşi pedeapsă fiind pronunţată şi împotriva lui Ilie Todaşcă, cel care îl bătuse crunt pe Neculai Hoalbă, bărbatul decedat.
„Nu-mi venea să cred că voi sta 15 ani la închisoare fără să fiu vinovat. În timpul puşcăriei am trăit umilinţe mari. Mi-au pus lanţuri la picioare, pentru că aşa era atunci, oamenii acuzaţi de crimă erau păziţi straşnic. Am făcut şi greva foamei vreo zece zile, dar după cum a mers procesul la Tribunalul Suceava, nu credeam că mă mai poate ajuta cineva”, şi-a amintit bătrânul anii de puşcărie.

 

Achitat în rejudecare

La scurt timp după condamnarea de 15 ani pronunţată de Tribunalul judeţean Suceava, dosarul a ajuns în recurs la Tribunalul Suprem. Spre bucuria lui Ioan Nichituş, judecătorii i-au acceptat recursul, nu şi pe al lui Ilie Todaşcă. Cauza privind participarea lui Ioan Nichituş la crima din august 1975 a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul judeţean Suceava. Aici, s-a constatat că este nevinovat, iar judecătorii l-au achitat şi au dispus punerea sa în libertate. După 468 de zile, bărbatul simţea din nou gustul libertăţii.
„Nu am crezut niciodată că o să mai scap. Când m-au eliberat am plâns de bucurie”, a povestit Ioan Nichituş.

 

Nu i s-a comunicat niciodată că a fost absolvit de orice vină

Dosarul a ajuns în cele din urmă la Procuratura judeţeană Suceava, care prin Ordonanţa din 10 martie 1980 l-a scos de sub urmărire penală pe Ioan Nichituş. Bărbatului nu i s-a comunicat acest aspect niciodată.
„După ce am fost eliberat din puşcărie nu am avut curajul să mă interesez despre dosar. Un avocat mi-a spus să stau liniştit, să nu se mai întâmple şi altceva rău. Îmi era frică de Procuratură ca de foc, şi chiar mă gândeam să nu vină iar la mine, să mă ia de acasă”, a oftat bătrânul amintindu-şi de acei ani.
Ştefan Gudula, avocatul pe care bărbatul şi l-a angajat recent, spune că a verificat să vadă ce anume s-a petrecut cu dosarul.
„Procuratura avea obligaţia să-l înştiinţeze că a fost scos de sub urmărire penală. Acest lucru nu s-a întâmplat nici măcar în ziua de astăzi, motiv pentru care clientul meu a fost privat de dreptul de a se îndrepta împotriva statului român pentru a primi despăgubiri”, a declarat avocatul Gudula.

 

„Să-ţi fie ruşine”

Ioan Nichituş vrea să fie reabilitat „pentru ca lumea din sat să ştie că nu am fost un criminal”. Bărbatul şi-a amintit şi de momentele în care anchetatorii l-au adus legat şi îmbrăcat în zeghe în sat, pentru reconstituire.
„A fost greu pentru mine atunci. Era tot satul de faţă, venise şi soţia mea cu cei trei copii. Numai în pielea mea să nu fi fost, mai ales că multă lumea plângea când se uita la soţie şi copii”, a mărturisit Ioan Nichituş.
Bărbatul a spus că ar dori să-l privească în ochi pe procurorul Corneliu Ciornei care l-a arestat. „Să-ţi fie ruşine, atât aş vrea să-i spun”, a oftat fostul bătrânul.

 

Solicită despăgubiri morale de 468.000 de euro

Prin cererea de chemare în judecată a statului român, Ioan Nichituş şi avocatul acestuia, Ştefan Gudula, au decis să formuleze mai multe pretenţii.
Una dintre acestea vizează plata a 15 salarii minime pe economie la nivelul anului 1977. Este vorba de 18.000 de lei, sumă actualizată cu rata inflaţiei. „Această sumă reprezintă reparaţia materială pentru privarea de libertate nelegală constând în salarii nerealizate în perioada 16 iulie 1976 – 27 octombrie 1977, perioadă în care clientul meu a fost arestat preventiv în mod nelegal”, a precizat avocatul Gudula.
În aceeaşi cerere se mai solicită şi plata a 468.000 de euro cu titlu de daune morale, câte 1.000 de euro pentru fiecare zi petrecută aiurea în puşcării.
Un al treilea cap al cererii de chemare în judecată priveşte recalcularea pensiei în funcţie de vechimea în muncă, în care să fie inclusă şi perioada petrecută nelegal în spatele gratiilor.

 

Filmul crimei

Evenimentele care i-au provocat suferinţă lui Ioan Nichituş s-au petrecut în seara zilei de 13 august. Fusese o zi de salariu, iar oamenii s-au oprit la cârciuma din Coşna pentru a bea un pahar de rachiu. În urma unor dispute verbale, Ilie Todaşcă l-a lovit de mai multe ori cu pumnii, picioarele şi corpuri contondente pe Neculai Hoalbă, un bărbat din judeţul Bistriţa aflat la muncă în pădurile din zona Coşna. Deşi a fost transportat la Spitalul din Vatra Dornei, Hoalbă nu a mai putut fi salvat.

 

Martori influenţaţi de actualul primar din Poiana Stampei

Momentul de cotitură din dosar, care a dus la arestarea lui Ioan Nichituş, a venit după ce Elisei Todaşcă, fratele lui Ilie Todaşcă şi actual primar la Poiana Stampei, a determinat mai mulţi martori să-şi schimbe declaraţiile iniţiale. Acest amănunt este prins şi în Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din martie 1980.
„Revenirile de la declaraţiile iniţiale şi versiunile prezentate ulterior nu sunt decât rezultatul demersurilor pe care le-au făcut rudele inculpatului Todaşcă Ilie, şi în special fratele său Todaşcă Elisei, în scop de a-i influenţa să declare fie că inculpatul Todaşcă Ilie nu a lovit victima, fie că, pe lângă el au mai lovit şi alte persoane, printre care şi inculpatul Nichituş Ioan”, se arată în actul pe care procurorii „au uitat” să i-l mai transmită lui Nichituş.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului A stat în puşcărie de pomană, pentru o crimă pe care nu a comis-o.

Comentarii