În municipiul Fălticeni, în gospodăria familiei Benţa, amplasată pe un teren umbrit de nuci uriaşi, dar rămas, ca o oază semi-rurală, încorsetat între blocuri, se aud lovituri dese, cu sunet prelung, repetat de ecoul reflectat de zidurile din jur.

Pe limba de pământ neinvadată de blocuri, pe care se află casa bătrânească, s-a înălţat, după 1990, încă o casă, singura construită din lemn din oraş.

Casă cu etaj şi cu motive decorative traforate, care indică, fără tăgadă, mână iscusită de meseriaş.

Căci meşteri în lemn sunt, moştenind acest meşteşug de la înaintaşi, fraţii Benţa.

 

Cu prenume predestinate prelucrării lemnului

Cu prenume parcă predestinate prelucrării lemnului (Nucu şi Codrin), fraţii Benţa continuă o tradiţie de familie.

Dar dacă, începând de la străbunic şi până la tatăl lor, lucratul lemnului a fost doar o activitate gospodărească, de mai bine de zece ani cei doi fraţi lucrează ca meşteri şi creatori populari valorificându-şi produsele.

Meşteri populari cu statut recunoscut, apreciaţi şi premiaţi la târguri şi expoziţii. Nucu Benţa a renunţat de a mai fi muzeograf la Muzeul Apelor din Fălticeni pentru a se dedica total meşteşugului, iar Codrin, profesor de istorie la Colegiul Naţional „Nicu Gane”, îşi împarte timpul între catedră şi atelier.

 

Obiecte utilitare şi decorative de dimensiuni mari

Ceea ce i-a făcut să se remarce în mai larga breaslă a celor care practică acest meşteşug, a cioplitorilor - aşa cum îşi spun cei care lucrează lemnul cu barda şi cu dalta - este faptul că fraţii Benţa realizează obiecte utilitare şi decorative de dimensiuni mari, cu precădere piese de mobilier rustic.

Pe terenul proprietate privată dintre blocuri, sunt stivuite, la uscat, bucăţi de lemn de diverse esenţe, forme şi dimensiuni.

Trunchiuri şi crengi necojite de nuc, de stejar, de cireş sau de paltin, rigle şi scânduri, bucăţi feliate de trunchiuri - pe care se văd cercurile concentrice care indică vârsta arborilor - toate, stau în aşteptare pentru a fi prelucrate.

 

De la linguri şi căuce, la scaune, mese, blidare şi paturi

Cioplite cu barda şi scobite cu dalta vor deveni obiecte de necesitate gospodărească sau piese decorative, de la linguri, linguroaie şi căuce, încrustate cu motive tradiţionale, până la scaune, laiţe, mese, blidare sau paturi, tot ce ţine de mobilierul specific unei case ţărăneşti.

Parcă potrivindu-şi loviturile de ciocan pentru ca sunetele să se succeadă concertat, Nucu şi Codrin Benţa lucrează în atelierul improvizat sub o copertină în aer liber.

Dălţile muşcă controlat din lemnul uscat dezvelind miezul alb de sub coajă.

Încet, încet se conturează profilul obiectelor care-şi ţin încă forma ascunsă în trunchi.

 

„Lucrăm pentru că ne place să facem lemnul să vorbească”

Fie că este vorba de un jilţ cioplit dintr-o singură bucată de lemn, sau de o garnitură de mobilier rustic (masă cu bănci sau cu scaune), lemnul păstrează urma muşcăturilor de secure sau de daltă.

În atelierul din curte răsună în continuare, sacadat, loviturile.

Fraţii Benţa lucrează şi se înţeleg din priviri asupra a ceea ce are de făcut fiecare.

Nu vorbesc mult nici atunci când sunt întrebaţi.

„Lucrăm pentru că ne place să facem lemnul să vorbească”, spune unul dintre ei, aprobat fiind, printr-o dublă înclinare a capului, de către celălalt.

În curând vor primi din nou invitaţii de a participa la târguri şi expoziţii ale meşterilor populari şi trebuie să aibă marfa pregătită.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Meşterii cioplitori Nucu şi Codrin Benţa.

Comentarii