Zeci de taţi îşi recunosc copiii pe care i-au conceput alături de femeile cu care s-au culcat abia după ce sunt acţionaţi în judecată. Dacă unii îşi acceptă noul statut imediat ce mama a introdus acţiunea în instanţă, în alte situaţii se ajunge la teste ADN, gradul de precizie în privinţa stabilirii paternităţii fiind aproape de necontestat.

 

Taţii care fug de responsabilitatea recunoaşterii copiilor pe care i-au conceput cu diferite partenere de pat au puţin şanse să scape. Dacă mama nu vrea ca în actele copilului să apară scris „tată natural”, calea procesului este cea mai simplă. Noile metode de stabilire a compatibilităţilor biologice între diferite persoane sunt atât de precise, încât contestaţiile aproape că nu-şi au sensul.

Este vorba de testele ADN, care au un procent de corectitudine de 99,99984% şi la care se apelează tot mai des în procesele de stabilire a paternităţii.

Interesant este că nu toate cererile de stabilire a tatălui unui copil sunt acceptate pentru judecată. Codul Familiei stipulează clar cine are acest drept şi intervalul în care poate fi depusă o cerere de stabilire a paternităţii.

 

Suceava şi Rădăuţi, în capul listei proceselor de paternitate

Statisticile arată că anual se adresează judecătorilor zeci de mame, numărul acţiunilor fiind în creştere. Numai în 2008 au ales această cale aproape 100 de femei, cele mai multe cereri fiind înregistrate la Judecătoriile din Suceava şi Rădăuţi, câte 19 dosare.

Pentru unii taţi doar ideea unui proces a fost suficientă pentru a-i determina să-şi recunoască copilul.

În alte situaţii s-a ajuns la recoltarea de probe biologice prin care să se poată stabili legătura dintre copil şi presupusul tată.

Mărioara Ignat, preşedintele Judecătoriei Suceava, a explicat că două sunt metodele folosite pentru stabilirea paternităţii.

„Este vorba de expertizele serologice, aşa-zisele probe de sânge, care se efectuează de obicei la IML Iaşi. Costă doar câteva sute de lei, dar precizia este destul de mică, aşa încât este preferată tot mai rar, apelându-se la testele ADN”, a precizat judecătorul Mărioara Ignat.

Costul unor analize ADN este destul de ridicat, în jur de 2.700 de lei, iar dacă se constată că bărbatul acţionat în judecată este tatăl copilului, el va fi obligat şi la plata acestei sume de bani. Probele ADN se recoltează la Bucureşti, iar la faţa locului trebuie să fie prezente toate persoanele implicate, mamă, copil şi presupusul tată.

 

Când poate fi introdusă o acţiune de stabilire a paternităţii

Paternitatea poate fi stabilită, teoretic, în orice moment al vieţii. Codul Familiei este însă destul de limitativ, motiv pentru care judecătorii au dat şi câteva soluţii de încetare a procesului pe motiv de prescriere a dreptului.

Articolul 60, aliniat 1, din Codul Familiei spune că „acţiunea poate fi pornită din afara căsătoriei într-un an de la naşterea copilului”, în timp ce aliniatul 3 stipulează că „în cazul în care mama copilului a convieţuit cu pretinsul tată sau dacă acesta a prestat întreţinerea, termenul de un an va curge de la încetarea convieţuirii ori a întreţinerii”.

Avocaţii suceveni spun însă că numărul cazurilor de stabilire a paternităţii a scăzut substanţial faţă de perioada de dinainte de evenimentele din 1989.

„Practic, atunci orice listă într-o sală de judecată începea cu un dosar de stabilire a paternităţii. După liberalizarea chiuretajelor a scăzut considerabil şi numărul dosarelor de acest tip, iar acum, prin testele ADN se poate vorbi şi de soluţii corecte în stabilirea tatălui real al unui copil”, a opinat avocatul Ioan Ursărescu.

 

Analizele ADN, folosite şi în cazul violurilor în grup

Stabilirea paternităţii unui copil se face nu numai în cazurile fireşti. Pe rolul instanţelor există şi dosare în care o femeie rămasă însărcinată după ce a fost violată de mai mulţi bărbaţi a dorit să afle cine este tatăl. Fie că este vorba de un astfel de caz sau de un dosar normal de stabilire a paternităţii, plata testelor ADN se face de către tată, iar dacă rezultatul este negativ cheltuielile sunt suportate de mamă.

 

Tăgada paternităţii

În instanţă nu se înregistrează doar acţiuni depuse de mamă, ci şi de presupuşi taţi. Chiar dacă apare în acte drept tată al unui copil, orice bărbat sau soţ poate contesta acest aspect.

În termeni juridici se numeşte tăgada paternităţii, iar în multe situaţii s-a ajuns la concluzia că femeia a minţit. De exemplu, la Judecătoria Rădăuţi s-au înregistrat anul trecut cinci acţiuni de tăgadă, patru din ele fiind admise de magistraţi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Copiii din flori, recunoscuţi de taţi pe băncile instanţelor.

Comentarii