Un gospodar din comuna Fundu Moldovei a sărbătorit ieri, în casa fiicei sale din Câmpulung Moldovenesc, împlinirea unui secol de viaţă. Pe tortul aniversar centenarul a fost înscris cu ciocolată. Urările de sănătate şi viaţă lungă au venit de la oficiali locali şi de la veterani de război, de la vecini şi de la toţi cei ce îl cunosc de decenii.

 

A rămas infirm după război

Traian Ursescu s-a născut în satul Botuş din comuna Fundu Moldovei, ca al doilea din şapte fraţi. Primul război mondial i-a adus şi prima mare suferinţă. În 1917, în timpul luptelor a fost rănit grav. Medicii au trebuit să îi amputeze palma mâinii stângi. Traian a fost apoi stâlp al gospodăriei şi sprijin bătrânilor săi. I-a uimit din tinereţe pe cei din sat cu felul în care a reuşit să depăşească barierele infirmităţii. Fără mâna stângă, Traian Ursescu a fost totuşi la fel de vrednic ca oricare gospodar de prin vecini la plug, la coasă, la spart lemne cu toporul şi la orice altă muncă de pe acasă. Şi nu s-a dat bătut până la 86 de ani, când a cosit pentru ultima oară, singur, un munte întreg, ca să aibă iarbă pentru vitele de acasă.

Oricine poate spune şi azi despre bădiţa Traian că a fost mereu un om cinstit şi drept. Dar nici asta nu l-a ajutat mereu. Gospodarul de frunte s-a trezit la un moment dat cercetat penal. Fusese acuzat pentru tăiere de lemn de sub bornele silvice, fără aprobare.

“În acei ani, fapta asta era prevăzută cu pedeapsa capitală. Până la urmă, în urma unei comisii de expertiză, dosarul lui a fost închis. S-a constatat că lemnul tăiat era din pădurea proprie şi a fost donat pentru construirea Căminului Cultural din sat, care funcţionează, de altfel, şi azi. Delimitarea cu borne fusese făcută dublu şi intenţionat de un brigadier silvic din Vatra Dornei, care a recunoscut culpa”, povesteşte ginerele sărbătoritului, jurnalistul Aurelian Rotaru.

 

Trecut în categoria chiaburilor

Poveştile despre necazurile pe care a trebuit nenea Traian să le adune în viaţă nu se opresc aici. “După al doilea război a fost trecut în categoria chiaburilor şi vreme de 12 ani a fost obligat să predea la stat acele cote obligatorii. Unele dintre produsele agricole care trebuiau predate nici măcar nu se cultivau la Botuş, nu permite clima aşa ceva, nu s-au făcut niciodată, dar trebuia să le cumpere din alte zone, la preţuri mari, ca să le poată preda. Abia după lungi intervenţii la organele de stat şi după ce s-au făcut verificări şi de către forurile centrale, socrul meu a fost în cele din urmă scos din categoria chiaburilor, pentru că s-a tras concluzia că a fost greşit încadrat acolo”, povesteşte Aurelian Rotaru.

Traian Ursescu a fost toată viaţa lui şi un om foarte credincios. A fost consilier bisericesc şi, alături de tatăl său, a donat lemn pentru construirea bisericii din Botuş. Mai apoi, pentru că la Colacu se interzisese construirea unei biserici, Traian Ursescu a ajuns cu memorii până la puternici ai vremii şi, cu ajutorul lui Emil Bodnăraş, a primit aprobarea pentru terminarea lăcaşului de cult ortodox, care există şi azi. Apoi a ţinut să ajute şi la ctitorirea unor biserici din Câmpulung Moldovenesc.

Rămas acum singur, după ce mulţi dintre cei dragi s-au prăpădit, Traian Ursescu trăieşte în apartamentul fiicei sale Rodica, la Câmpulung, unde este îngrijit cu dragoste. Toată lumea are cuvinte frumoase despre el şi nu au fost puţini cei care au vrut să îi facă urări la aniversare.

“Îi doresc din tot sufletul sărbătoritului să se bucure de sănătate şi să fie în putere ani mulţi. De la oameni ca el, care au răzbit un secol prin viaţă, avem cu toţii ce să învăţăm. Le datorăm respect, ajutor şi admiraţie”, ne-a declarat primarul câmpulungean Gabriel Şerban.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Sărbătorit la 100 de ani de viaţă.

Comentarii