Unul dintre marii producători de mere din Fălticeni este Ioan Florea. Afacerea este în exclusivitate una de familie şi este axată doar pe cultivarea merilor. În ciuda greutăţilor şi a lipsei de sprijin din partea statului, producătorii de mere fălticeneni se încăpăţânează să reziste pe piaţa mărului, deşi se confruntă cu acerba concurenţă a fructelor de import.

 

Inginer horticol pensionar, Ion Florea cultivă mere de 36 de ani şi spune că a fost întotdeauna atras de acest fruct, care l-a fascinat. „Mărul are o frumuseţe aparte. Mereu m-am ocupat de cultivarea lui şi nici nu aş putea face altceva”, afirmă el. Împreună cu soţia şi familiile copiilor lor are o livadă de 19 hectare de măr pe rod.

Au început în 1997, „de la iarbă verde”, cum spune el. Fiul, inginer electromecanic, n-a profesat nici o zi în meseria pentru care s-a pregătit. A urmat un masterat în protecţia plantelor la Universitatea din Iaşi şi se ocupă de livadă. Nora are grijă de contabilitate, iar fiica şi ginerele, chiar dacă sunt profesori, nu se dau în lături să îmbrace salopetele şi să se ocupe de livadă. În 1997 Ioan Florea a plantat merii, şi-a făcut o casă mare pentru el şi pentru copii, depozite pentru mere şi platformă pentru utilaje.

Îşi evaluează ferma pe care o are acum la marginea Fălticeniului la un milion de euro. În 2006 şi 2008 familia Florea a mai plantat 9 hectare, cu investiţii imense. A adus material săditor din Polonia şi a investit circa 10.000 de euro pentru fiecare hectar de livadă.

 

Proprietarii de livezi nu primesc nici un sprijin de la stat

Banii se recuperează greu, chiar şi în cazul plantaţiilor intensive: mărul rodeşte din al doilea an, dar producţia este de circa 10 tone/ ha; în al treilea an se ridică la 20-25 de tone/ha şi abia după aceea ajunge la 30-35 de tone/ha. În Polonia sau Germania, producţia este de 40-50 de tone/ha, dar producătorii români merg la 35 de tone.

Kilogramul de mere româneşti se vinde cu 0,3 euro, de cele mai multe ori în ţară, iar din Fălticeni nimic nu merge la export.

„Ajutor pentru înfiinţarea exploataţiei nu am luat niciodată. Când era Flutur ministru, s-a dat o subvenţie de 4 milioane de lei la hectar, apoi a apărut o ordonanţă cu 19 milioane de lei, care a anulat-o pe asta. Pentru că eu luasem cele 4 milioane, nu mi-au mai dat 19. Acum a picat şi asta cu 19 milioane de lei”, a spus Ioan Florea.

 

La 500 de mii de lei vechi pe zi, cazare şi masă, zilierii nu se înghesuie la cules mere

În depozitele pe care le are, cu temperatură şi umiditate controlată, încap 400 de tone de mere, dar multe sunt încă pe crengile copacilor. Zilieri dornici să vină la strâns mere nu mai sunt, deşi li se asigură cazarea şi masa, iar plata este de 500-600.000 de lei vechi pe zi.

„Am fost în toate comunele din Suceava şi Botoşani, nu găseşti oameni să vină 25 de zile la cules mere. Mulţi sunt plecaţi în străinătate, celor rămaşi acasă, care sunt fără serviciu, nu prea le e dragă munca... Pleci după 5-7 oameni şi dacă vii cu doi. Acum mi-a promis un prieten din Iaşi că-mi găseşte câţiva oameni. Sunt ani grei pentru noi, cultivatorii de mere”, spune fermierul. Alţi proprietari de livezi din zona Fălticeni merg tocmai în Republica Moldova după oameni care să vină la cules.

Ioan Florea afirmă că ar încerca şi o semi-industrializare a merelor care nu sunt optime pentru consum, a „căzăturii”, dar investiţiile sunt mari şi bătălia pentru piaţă, grea. Spune că mai are de înlocuit cu plantaţii tinere încă 15 ha de livadă, ceea ce îl va costa vreo 6 miliarde de lei vechi, iar merele le vinde în pieţe, în judeţele din jur. Nu are contracte ferme care să-i asigure desfacerea.

 

2008 a fost cel mai rău an pentru pomicultorii din Fălticeni

Urmăreşte cu îngrijorare evoluţia euro şi dolarului şi se aşteaptă ca efectele crizei economice mondiale să atingă şi România. Spune că familia sa trăieşte relativ modest, din pensii şi salarii pentru că toţi banii rezultaţi din vânzarea merelor se duc la investiţii.

„Anul acesta a fost un an grozav de rău. Perioada de vegetaţie a întârziat, apoi a fost caniculă, fructele s-au maturat mai târziu ca niciodată. Apoi, a fost o cădere masivă de fructe, cum n-am văzut de când lucrez eu în acest domeniu: 20-25 la sută din producţie a căzut. Ce a rămas depozităm şi trebuie să vindem până la Paşti”, afirmă Ioan Florea.

De programele cu finanţare europeană s-a ferit pentru că nu are încredere în stabilitatea sistemului bancar românesc -„cine ştie încotro o iau dobânzile”.

În ciuda tuturor greutăţilor, munceşte în continuare 14-16 ore pe zi pentru a cultiva fructele care i s-au lipit de suflet şi care, până la urmă, îi asigură traiul lui şi al familiei: merele.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Un milion de euro în mere.

Comentarii