Prioritatea celor care anchetează cazul Braicu: cum au ajuns elevii la presă

Analiza internă demarată la Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Suceava, cu privire la profesorul de sport Ioan Gavrilă Braicu, dirigintele clasei din care a făcut parte Gheorghe Cozmin Trandafir, tânărul care şi-a pus capăt zilelor în urmă cu o săptămână, pare a avea cu totul alte priorităţi decât cele pe care ar trebui să le aibă. Ieri, la întrunirea Consiliului Profesoral al liceului, convocat special pentru a analiza cazul profesorului acuzat că jigneşte şi umileşte elevii, principalele priorităţi trasate în procesul verbal al comisiei se referă la cine i-a „influenţat” pe elevi să vorbească cu presa şi cine i-a adus la redacţia „Monitorul de Suceava”.

Crăiţa Buda Niga, directorul unităţii de învăţământ, ne-a confirmat ieri că printre obiectivele comisiei de analiză se află şi descoperirea celui care i-ar fi adus pe elevi la „Monitorul” să povestească cum dirigintele Braicu îl făcea „bidon turtit” şi „ţăran împuţit” pe tânărul care s-a sinucis, apelative pe care obişnuieşte să le folosească şi în cazul celor mai mulţi dintre ei.

Dovadă că aceasta este prioritatea comisiei, dacă despre eventualele „lacune” de comportament în raport cu elevii ale dirigintelui nu s-a întreprins încă nimic important, ieri după-amiază, la doar două ore după întrunirea consiliului, o parte dintre elevii clasei a IX-a F (a dirigintelui Braicu) au fost chemaţi în biroul directorului, pentru a da declaraţii scrise referitoare la cine i-a încurajat să se adreseze presei şi cine i-a „influenţat” să dea declaraţii împotriva dirigintelui.

După cum am aflat de la mama uneia dintre elevele chestionate, elevii au refuzat să scrie declaraţii, aşa cum ar fi vrut membrii „echidistantei” comisii.

În loc să discute şi să ia cât mai urgent măsuri cu privire la comportamentul dirigintelui, membrii comisiei sunt preocupaţi să afle cine i-a încurajat pe copii să spună adevărul.

În aceste condiţii, avertizările pe care le-am primit de la diferite persoane, cum că dirigintele Braicu nu are cum fi clintit din loc atâta timp cât este „judecat” de colegii binevoitori, par a fi aproape de adevăr.

Joia trecută, urmare a articolelor publicate în paginile ziarului nostru, elevii din clasa dirigintelui Braicu (cei care au mai rămas, şase transferându-se după numai un semestru de la începerea liceului), au fost chestionaţi în scris cu privire la atitudinea dascălului.

Directorul a refuzat să ne spună ce au scris elevii în chestionare, invocând nevoia de a nu „perturba” ancheta internă înainte de finalizare.

Deşi nimeni nu i-a cerut să pună la dispoziţie chestionarele elevilor, ci doar să comunice câţi dintre elevi au confirmat atitudinea lui Braicu, aceasta a refuzat categoric.

O altă dovadă în acest sens, în consiliul profesoral de ieri s-a vorbit de noi chestionare, asta probabil în ideea că elevii, supuşi la presiuni de directoare şi diriginte, îşi vor schimba declaraţiile.

Elevul care s-a sinucis, Gheorghe Cozmin Trandafir, era din comuna Todireşti, satul Părhăuţi. Acesta s-a plâns în mai multe rânduri acasă de comportamentul dirigintelui, care avea obiceiul să îl jignească.

Nimeni nu poate şti în ce măsură comportamentul dirigintelui Braicu faţă de el are vreo legătură cu sinuciderea şi nimeni nu îl poate acuza direct pe profesor de moartea elevului. Un semnal de alarmă cu privire la comportamentul acestuia trebuie însă tras, asta pentru că în acest caz nu putem vorbi de severitatea pozitivă a unui dascăl, ci de un comportament nedemn, care poate afecta serios psihicul unui tânăr de liceu.

Apelative de genul „scroafă”, „vacă nesimţită”, „putoare ordinară”, adresate unei fete din clasă, după cum s-a plâns ministrului educaţiei mama acesteia, ori întrebări retorice referitoare la „mirosul de ţăran” emanat de un elev nu au ce căuta în vocabularul unui cadru didactic.

Astăzi, mai mulţi elevi şi părinţii acestora sunt convocaţi la şcoală pentru a confirma ori infirma atitudinea lui Braicu. Dacă ni se va permite, vom fi prezenţi şi noi la această întâlnire, care va reprezenta şansa părinţilor de a trece peste frica de răzbunare şi de a vorbi deschis despre problemele de care li se plâng copiii acasă.