- 40 de ani de la  prima grevă a  consumismului

Inteligente şi responsabile pentru normalitatea şi sănătatea pruncilor şi speciei umane, femeile au sesizat primele, încă de acum 40 de ani (cu ocazia No Bra Day, adică Ziua Fără Sutien, din luna mai 1968), că adevăratul consumator este un Nimeni în lumea modernă. Acesta a fost mesajul grevei organizate în 1968 în Statele Unite, când majoritatea femeilor şi-a aruncat sutienele. Valoarea de simbol a acestui gest era aceea de protest printr-o distrugere a bunurilor de consum (sutienele, în acest caz). Mesajul acestui simbol e simplu: rămânând solitar, alături de alţi milioane de solitari, consumatorul profesionist se află la cheremul tuturor intereselor. Sau, mai savant spus, cu cuvintele lui Baudrillard, „posedarea dirijată a obiectelor şi bunurilor de consum este individualizantă, desolidarizantă, de- istorizantă. Obiectul de consum izolează”. Aşadar, încă din 1968, în chiar interiorul societăţii de supraproducţie şi consum, apăreau proteste împotriva exploatării omului prin luarea lui în sclavie datorită „calităţii” sale de consumator bulimic de produse, servicii şi credite bancare.

Consumatorii se află, în cadrul societăţii de consum, în starea de „inconştienţi şi dezorganizaţi”, la fel cum vor fi fost, la începutul secolului al XIX-lea, muncitorii în cadrul societăţii de producţie de la începuturile capitalismului. Actul cel mai uzual de solitudine a consumatorilor din lumea actuală este prosternarea lor la Sfântul Ecran, fie el al televizorului, fie al computerului.

O observaţie: românii, la ieşirea din dictatură, au fost repede făcuţi captivi de armele mediatice, şi mai ales de televiziuni de tot felul sau de fascinaţia calculatoarelor. După decenii întregi de lagăr şi lipsă de informaţie ori lipsă de libertate a cuvântului, televiziunea în exces le-a putut oferi un fals sentiment de eliberare. Numai că, dincolo de mitologia şi fascinaţia discursului televizat, a „prins” şi tembelizarea ataşată televiziunilor. Consumatori febrili de telenovele, talk-showuri, ştiri halucinante sau filme cu rating american, dăruindu-şi tot timpul liber spectacolului neîntrerupt al televiziunilor, oamenii se îndepărtează unii de ceilalţi, îndepărtându-se în acelaşi timp şi de interesele lor reale din societate, care ar trebui să fie creşterea calităţii vieţii lor, creşterea aportului de implicare a societăţii civile la configurarea lumii în care trăiesc, totuşi, împreună, nenumărate diversităţi culturale şi o mulţime de orientări civile. Astfel se explică şi răspunsul slab sau inexistent al oamenilor la abuzurile care se comit zilnic asupra lor în România. Bunăoară, deşi în fiecare zi, timp de ani de zile, oraşul Suceava a fost poluat înfiorător de către Ambro sau Termica, puţini cetăţeni au protestat în scris, dar nimeni nu a protestat în stradă. În alte ţări, astfel de acte de abuz ale patronilor asupra calităţii vieţii unui oraş întreg ar fi fost soldate de proteste de stradă violente şi de revendicări încăpăţânate. Ori, dintr-un alt coşmar, vezi situaţia cetăţenilor judeţului Suceava versus Spitalul Judeţean şi Ministerul Sănătăţii. Reacţie nulă. Deşi atât spitalul cât şi ministerul, timp de ani de zile, au construit o veritabilă politică de euthanasiere a plătitorilor de impozite, iar zeci de mii de bolnavi au fost sacrificaţi fără nicio reacţie mai hotărâtă a cetăţenilor. Dintre aceştia, mii de oameni nevinovaţi şi-au aflat prematur sfârşitul din cauza lipsei medicamentelor ori a mijloacelor de achiziţionare, din cauza lipsei asistenţei medicale calificate sau din cauza absenţei unui act medical complet şi onest. Au protestat cetăţenii în stradă împotriva acestor abuzuri comise asupra lor? Şi-au revendicat ei drepturile prevăzute de Constituţie, dar încălcate sistematic de politicieni, de patronat şi de guvernanţi? Din păcate, nu. Majoritatea cetăţenilor preferă să-şi ia lumea în cap sau să îndure o viaţă mizeră, ca şi mizerabilismul aşa-zisei elite recent constituite a ţării, elită de parveniţi ce profită din greu de pe urma statutului de sclavi pasivi ai consumatorilor români.

Gestul din mai 1968 al femeilor de a-şi arunca sutienele în semn de protest faţă de nesiguranţa supravieţuirii a fost ulterior transformat în moda topless, care a adus mulţi bani şi multe satisfacţii intreprinzătorilor. În timp ce, totuşi, Lumea Liberă a început să se dezmeticească, dorind acum să se elibereze de tirania consumului şi să-şi îmbunătăţească viaţa prin calitatea ei intrinsecă, românii se află încă în faza când cumpără tot ce iese pe piaţă, aleargă după oferte şi promoţii, încă nu se pot dezmetici din acest iureş al shoppingului, petrecându-şi viaţa cu telecomanda în mână.

Un singur efect pozitiv a început să se manifeste, totuşi: consumul poate reduce abulia unui popor. S-a văzut în Filipine, unde comportamentul filipinezilor – un fel de români mioritici, abulici şi leneşi -, a fost radical modificat de presiunea societăţii de consum. Fiind motivaţi să consume, filipinezii au devenit, din pasivi şi nonşalanţi cum erau înainte, o mână de lucru modernă. Aceasta este, spune Baudrillard, „o strălucită dovadă a valorii tactice a consumului reglat, realizat prin dresajul mental al maselor, prin intermediul creditului (cu disciplina şi constrângerile pe care le impune), al calculului previzional, al investiţiilor şi comportamentului capitalist „de bază””.

Aşadar, sunt semne şi în România că sutienele nu au fost aruncate chiar în zadar, acum 40 de ani. Ca şi americanii, poporul român ştie să aprecieze frumosul şi frumoasele, cu tot cu strategiile lor inteligente, salvatoare.

Angela  FURTUNĂ
Publicistă, scriitoare
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
angelafurtuna@yahoo.com
http://laurencejth.over-blog.net/

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Protestul sutienelor - Remember mai 1968.

Comentarii