Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Psihologi cu caschetă. La nivelul Poliţiei Suceava sunt încadraţi, nu de foarte multă vreme, doi ofiţeri psihologi, desemnaţi să se ocupe, printre altele, şi de problemele, fie ele de ordin personal sau profesional, ale propriilor colegi.
Claudia Budnaru şi Mihaela Mechitei sunt ofiţerii psihologi de la nivelul Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Suceava. Misiunea lor printre oamenii legii este una destul de complexă şi, după cum chiar ele ne-au mărturisit, nu este una deloc uşoară.
„Cel mai important lucru pentru noi este acela de a ne cunoaşte foarte bine colegii, de a ne găsi timp pentru problemele lor şi a găsi împreună o soluţie”, spune Claudia Budnaru, mărturisind că una dintre caracteristicile profesiei de poliţist este aceea că nivelul de stres este foarte ridicat.
Claudia şi Mihaela recunosc, însă, că poliţiştii sunt destul de reticenţi în a le călca pragul cabinetului lor şi a-şi spune păsurile.
„În societatea noastră, există concepţia potrivit căreia se apelează la serviciile unui psiholog doar dacă „eşti nebun”. În realitate, însă, psihologia se ocupă de oameni absolut normali”, continuă Claudia.
Poliţişti ruşinoşi
Claudia Budnaru spune că reţinerea poliţiştilor de a apela la serviciile psihologului nu este nici mai mică, nici mai mare decât cea a celorlalte categorii profesionale.
„Este firesc să vii cu reţinere, mai ales când la psiholog se discută despre probleme ce ţin de o parte intimă, personală a fiecăruia. Pentru a face acest lucru ai nevoie de garanţia confidenţialităţii, a încrederii pe care o investeşti şi pe care o aştepţi la rândul tău. Totodată, nu vrei ca ceilalţi să afle că tu mergi la psiholog, pentru că atunci s-ar putea să fii perceput ca fiind vulnerabil, slab. Este ca şi cum ai recunoaşte public „Eu sunt X şi am probleme”, e de părere Mihaela Mechitei, precizând că poliţiştilor care ar avea într-adevăr nevoie să vorbească cu un psiholog le e ruşine să facă acest lucru, de frică să nu ajungă bătaia de joc a colegilor.
De ce sunt stresaţi poliţiştii?
Programul prelungit, orele suplimentare, schimburile de noapte sau zi, lipsa zilelor libere care afectează programul de somn şi timpul petrecut în familie, sunt doar o parte dintre factorii stresanţi din munca poliţistului, explică cei doi psihologi ai Poliţiei.
„Poliţiştii trăiesc situaţii conflictuale care pot genera stres, cum este acea situaţie în care ei trebuie să reţină un infractor ce a săvârşit o faptă condamnabilă (crimă, viol, abuz al unui copil etc.) şi în acelaşi timp trebuie să respecte drepturile acestuia, în caz contrar fiind acuzaţi de abuz sau de incompetenţă”, susţine Mihaela Mechitei. Faptul că oamenii legii asistă constant la fel de fel de fărădelegi îi expune unei anumite „desensibilizări”, trebuind, în opinia celor două poliţiste psiholog, să-şi stăpânească sentimentele pentru a putea face faţă situaţiilor.
„Îşi dezvoltă tot felul de mecanisme de apărare, care le permit să-şi continue munca de zi cu zi şi să facă faţă „mizeriei umane”. „Nu e uşor să vezi copii abuzaţi, femei bătute, persoane rănite sau decedate în accidente rutiere, care, uneori, pot fi din rândul celor cunoscute poliţiştilor”, completează Claudia Budnaru.
Doi psihologi, la 1400 de poliţişti
Un alt factor de stres, susţin cele două, este şi reacţia opiniei publice, care, de multe ori pe nedrept, îi acuză pe poliţişti că nu îşi fac treaba, că acţionează în mod abuziv, că sunt corupţi sau incompetenţi.
„În munca de poliţie lipseşte echilibrul. Dacă un doctor pierde azi un pacient, mâine poate aduce pe lume un copil. În cele mai multe meserii există un astfel de echilibru, lucruri bune alternează cu lucruri rele. În munca de poliţie nu se întâmplă prea des acest lucru. Poliţiştii văd doar infractori, comportamente deviante sau delicvente. Poliţiştii nu sunt chemaţi când se întâmplă ceva bun, corect, ci dimpotrivă”, adaugă Claudia.
Deşi lucrează de aproximativ doi, respectiv un an, şi au aproximativ 1400 de colegi prin tot judeţul, cele două poliţiste psiholog sunt optimiste şi cred că, odată cu timpul, tot mai mulţi poliţişti vor apela la serviciile lor.
„Vom depune eforturi să le cunoaştem cât mai bine activitatea, dificultăţile cu care se confruntă, nevoile pe care le au pentru a-i înţelege mai bine, şi în acest fel sperăm să ne investească cu încredere şi profesionalism şi să apeleze la noi”, e mesajul de final al discuţiei cu cele două poliţiste.
Ce mai trebuie să facă poliţistele psiholog?
Fişa postului celor două poliţiste psiholog include şi stabilirea profilelor psihologice pe diverse linii de muncă din IPJ Suceava, pentru ca, ulterior, pe acele posturi să fie încadraţi doar acei poliţişti care corespund cerinţelor.
Totodată, psihologii Poliţiei trebuie să acorde sprijin în gestionarea situaţilor de criză apărute la nivelul instituţiei, să stabilească dacă anumiţi poliţişti pot participa la misiuni de risc, să facă cursuri la nivelul instituţiei prin care să optimizeze comunicarea între poliţişti, precum şi abilităţile lor de rezolvare a conflictelor.
Nu în ultimul rând, psihologii cu caschetă realizează activităţi de asistenţă psihologică a minorilor, a victimelor diverselor infracţiuni, asigură consilierea familiilor minorilor dispăruţi, precum şi a persoanelor care execută pedepse privative de libertate (în principal minori aflaţi în arestul IPJ Suceava).
