De ce Muller și nu Mutu

Uitându-te la Campionatul Mondial, poți observa multe lucruri, dar mai ales succesul echipelor “mici”, dar care muncesc și luptă pentru rezultatele minunate pe care le obțin, și decăderea “titanilor” care se așteptau ca Chile, Costa Rica sau Belgia să sufere crize de apoplexie doar la auzirea numelor sonore ale oponenților.

Acum zece ani, pe 28.04.2004, ne uitam la legendarul meci România-Germania încheiat cu un 5-1 ce nu era nici măcar visat de cei mai înfocați fani.

Au trecut zece ani de la acel sporadic moment de glorie.

România: calificare accidentală la Euro 2008, unde Mutu la 1-1 cu Italia a “ratat” un penalty (juca în Italia, la Fiorentina) și eliminare din faza grupelor după două rezultate de egalitate (anterior acelui 1-1 cu Italia a fost și un 0-0 cu Franța).

Germania: în același 2004 înfiorător a fost eliminată de la Euro încă din fază grupelor; au urmat semifinale și câștigarea “finalei mici” atât la Campionatul Mondial din 2006, cât și cel din 2010, și finală Euro 2008 și semifinală la Euro 2012.

Un fotbalist simbol a condus pe culmile gloriei echipa națională al cărei lider era, un adevărat motor, un centru gravitațional al acestei echipe. Iertat a-mi fi sarcasmul, căci vorbeam de Mutu. Un fotbalist talentat, nu pot nega, ajuns în 2003 la Chelsea. Dar a urmat un lung șir de scandaluri și golănii (cocaină, sex, chelneri, pastile de slăbit, alți chelneri), apoi o cădere mai abruptă decât ascensiunea (ne mai păcălise cu una, două reveniri, dar când să redevină cel ce fusese la Chelsea, urma o nouă golănie). Acum, la 35 de ani, doar numele și aerele de vedetă au mai rămas din mitul ce spunea că Mutu e fotbalist. 

Din păcate, din Mutu și din România a rămas doar “dust in the wind”.

Thomas Muller. Un produs al academiei lui Bayern, extrem de talentat, foarte muncitor, eficient, polivalent. La 21 de ani era golgheter al Campionatului Mondial din 2010. La 25 de ani are deja patru goluri la ediția de anul acesta. Cu nouă goluri până acum la Campionatele Modiale, recordul lui Ronaldo (retras) și Klose (a egalat recordul lui Ronaldo abia acum, când a ajuns la 36 de ani) nu pare a fi prea departe.

Germania a evoluat în cei zece ani ce au trecut de la dezastrul meciului cu România, în timp ce noi ne uităm la televizor, iar ei ajung constant în semifinalele turneelor. Federația Germană a dat cluburilor zeci de milioane de euro pentru a investi în academiile de tineret. Rezultatele se văd: Muller, Gotze, Badstuber, Hummels, Reus, Schurrle, Draxler, ter Stegen și mulți alți tineri extrem de talentați ce dau bătăi de cap selecționerului; bătăi de cap în sensul că nu știi care 11 din cele 23 de vedete/talente să alegi.

Românii au dat toate pasele lui Mutu pentru a le irosi și chiar dacă ne-a îngropat de zeci de ori, tot el era “vedeta”. Doar cu “Doamne ajută!” nu prea merge, dar nu învățăm. Un sistem corupt, în care interesele sunt cu totul altele decât fotbalul. Chiar dacă s-a încercat o “filtrare” cu cătușe, tot “dust in the wind” vom fi mulți ani de acum.

Nemții au făcut ce au știu mai bine: au fost serioși și au muncit, au investit și au muncit și mai mult. De asta nemții sunt nemți și românii ca vai de capul lor. Observația nu se rezumă doar la fotbal, din păcate.

Muller, nu Mutu.

Ştefan-Daniel CRĂCIUN