Moartea ultimului "te iubesc"

Timpul trece, anii se duc, iar lumea se transformă cu viteză uluitoare într-un  "univers meschin" care îşi cere tributul, Ego-ul fiind cel care domneşte.

Uşor, uşor aceea simplitate în vorbire, care exprima atât de mult, se metamorfozează într-un amalgam de cuvinte şi fraze care în esenţă au rolul doar de a flata pe moment, pierzându-şi semnificaţia în timp.

Cu cât avansează tehnologia având la îndemână metode facile de a ne exprima simţămintele, afectul pentru cineva, cu mult mai uşor şi sigur ne transpunem în indivizi ignoranţi, pe care deşi am fost dotaţi cu o imaginaţie impresionantă, o considerăm inutil de aplicat. Pentru a impresiona fiind la ordinea zilei să "furi" texte şi fraze "îmbătătoare" din multitudinea surselor, care doar reproduse produc un întreg şir de reacţii uimitoare pentru câteva momente. Iubirea a devenit un subiect atât de banal încât chiar dacă ai ţipa "te iubesc", prea puţini s-ar deranja să întoarcă capul. Spui bună ziua, la care receptorul abia schiţează un răspuns ori exclami "te iubesc", ambele produc acelaşi efect dezinteresat.

Utilizăm aceleaşi tertipuri ieftine pentru a declara dragostea sau în termeni adolescentini aceeaşi "vrăjeală". Originalitatea gesturilor se pierde, deoarece alegem mereu metoda cea mai comodă, în loc de a da frâu liber sentimentelor provenite din interior, aşezându-le iscusit pe o coală de hârtie, cu un "search" pe Google se soluţionează lipsa timpului dar mai ales criza de "a vrea".

Aceste două cuvinte si-au pierdut din muzicalitate, daca altădată la auzul unui "te iubesc", roşeai, acum nu mai mişcă pe nimeni, mai degrabă creşte nerăbdarea, poate, poate urmează şi vreo atenţie materială... La bază toţi vor poveşti de iubire memorabile, dar în practică, cât oferi înseamnă că atât iubeşti.

Liviu Rebreanu pune punctul pe "i" când afirmă "Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti, iubirea este o certitudine: te iubesc pentru ca te iubesc".

Aşadar, ultimul "te iubesc" autentic se stinge, lăsând în urmă numai teorii, competenţa bazându-se pe şabloane si nimic inovator, cu toate acestea dragostea  nu va pieri niciodată, indiferent de formele care le va întruchipa.

Aurelia RIVNIC