La revedere, Daniel

Primele zile ale lunii decembrie au adus pe lângă schimbarea bruscă a vremii şi un eveniment care ne-a întristat. Frumoasa familie a Poştei Române a suferit o mare pierdere.

          Nu, nu este vorba de un deces, doar că unul din salariaţi şi-a îndreptat paşii în altă parte. Nu cred că în sufletul lui mare nu există regret pentru că părăseşte această familie, deoarece în această meserie te dedici trup şi suflet oamenilor, fie ei clienţi sau colegi, atât de mult încât uneori uiţi de propria persoană.

          Motivele acestei despărţiri sunt lesne de înţeles pentru cei care lucrăm în acesta unitate, dar nu este acest lucru esenţial, ci faptul că în sufletele noastre a rămas un mare gol.

          Daniel Solcan, colegul nostru (nu vreau să vorbesc la trecut) a fost pentru noi o adevărată binecuvântare. Moştenind dragostea pentru poştă de la mama sa care a fost pentru mulţi din noi o doamnă dirigintă, care ne-a călăuzit paşii insuflându-ne dragostea pentru această meserie, Daniel a fost pentru noi un coleg şi un prieten adevărat. Privit din exterior el este un bărbat plăcut, întotdeauna îmbrăcat impecabil, dar adevărata lui frumuseţe vine din interior. La el totul era format din bun-simţ, politeţe, amabilitate, colegialitate, nu cred că există persoană care să-i fi cerut ajutorul iar el să nu îl ofere.

          Dacă mama lui, fosta dirigintă, a fost o deschizătoare de drumuri pentru mine la Poşta Română atunci când m-am angajat ca factoriţă, fiul, Daniel, a fost „profesorul” meu atunci când am intrat la ghişeu ca oficiantă. Mama şi fiul ocupă un loc special în inima mea, şi datorită acestor doi oameni minunaţi eu am trăit momente deosebite în această unitate. Dacă încerc să privesc înapoi puţin nu văd decât lucruri frumoase petrecute împreună în acest colectiv, o persoană deosebită care întotdeauna avea o vorbă bună de spus, în faţa căruia aveai curaj să-ţi deschizi sufletul, capabil mereu să îţi dea un sfat atunci când aveai nevoie sau să spună o glumă atunci când atmosfera era tensionată sau tristă.

          Dragul nostru, chiar dacă nu vei mai fi salariatul acestei unităţi, pentru noi vei rămâne prietenul nostru şi sigur nu vei uita clipele petrecute împreună. Sigur nu vei uita că noi ţi-am fost alături şi când ai pornit pe drumul vieţii alături de frumoasa ta soţie Mihaela şi sperăm să fim alături de voi şi la botezul copiilor voştri.

Chiar dacă profesional drumurile noastre se despart, noi vom fi alături de tine cu gândul şi sufletul dorindu-ţi să-ti meargă bine şi să realizezi tot ce ţi-ai propus şi suntem siguri că acolo într-un colţ de suflet va rămâne un loc ocupat de colectivul Oficiului Poştal Câmpulung Moldovenesc 1.

Oficiant Cristina DIACONU,

Oficiul Poştal Câmpulung Moldovenesc 1