Nu te băga! Suntem deja prea mulţi!

În urma unui sondaj realizat în capitală, a reieşit faptul că 40 % din tineri sunt nesiguri pe ei şi se consideră lipsiţi de valoare. Proasta comunicare din familie şi problemele financiare sunt principalele cauze identificate de sociologi. De aici şi până la contactul cu substanţele periculoase nu este decât o scânteie de curiozitate.

L-am cunoscut pe Sebastian vara trecută, un tânăr bucureştean voluntar activ în cadrul Programului Alcoolul şi Violenţa transformă coşmarul în Realitate. Printre numeroasele teme pe care le-am abordat, s-a numărat şi consumul de droguri. Datorită ochiului minuţios pe care mi l-am format, am observat că Sebastian a devenit anxios, deşi până atunci fusese sufletul întrunirii. În cele din urmă am aflat că era una dintre victimele drogurilor şi l-am convins să-mi răspundă la câteva întrebări.

BLIND DATE

Reporter:Când ai intrat în lumea drogurilor?

Sebastian: Nu cred că există o dată. Am intrat timid…evident, era o lume necunoscută. Cu aproximaţie, cred că sunt doi ani de când a început calvarul.

R: Câţi ani aveai atunci?

S: Mai mulţi decât au cei care încep să se drogheze astăzi. 16.

R: Cum ai descoperit această lume?

S: Acum un an spuneam datorită prietenilor, iar acum spun din cauza anturajului. Bineînţeles că un rol definitoriu l-a avut curiozitatea. Îmi puneam adesea întrebări de genul : Cum e să zbori (îi auzeam pe alţii)? Care e senzaţia aceea unică despre care vorbeşte toată lumea din jurul meu? Asta se întreabă, de obicei, un tânăr înainte să cadă în mrejele substanţelor interzise.

R: Care a fost prima ta experienţă?

S: A fost o senzaţie… unică. Eram într-un parc cu gaşca, spre seară, iar ceilalţi îşi împărţeau dozele. Până în acea zi mi-au oferit de nenumărate ori acele prafuri, pe care le refuzam, însă în acel moment eram foarte stresat. Ştiam că au efect de relaxare. Şi…am tras pe nas…ţin să menţionez că mi-era o frică teribilă. Ceilalţi mă felicitau că am cedat, eram în centrul atenţiei…chiar mă simţeam foarte bine. După aproximativ 2-3 minute am început să râd incontrolabil, trăiam o stare de euforie şi relaxare în acelaşi timp (e ca atunci când bei ceva dulce-amar), eram incoerent şi bulversat.

VICII ŞI DELICII

R: De unde îţi procurai substanţele?

S: De la prieteni. Mereu mă sunau amicii şi-mi spuneau că au ceva. Niciodată nu am cumpărat sau nu am fost nevoit să merg la un dealer.

R: Îţi aminteşti ce făceai sub influenţa drogurilor?

S:Când eram cu prietenii cântam la chitară, îţi închipui ce sunete scoteam. Ştiu că în acea perioadă mi-am distrus şi chitara. Cred că acesta a fost primul semn prin care părinţii şi-au dat seama că ceva e în neregulă cu mine.

R: Ce modalitate de consum preferi?

S: Le-am încercat pe toate. Când spun toate, mă refer la trasul pe nas, fumatul, inclusiv intravenosul.

R: Există vreo diferenţă?

S: Categoric! Un începător nu prea îşi dă seama, dar diferenţele există. De exemplu, fumam câte un joint. La următorul mi se făcea rău. Aveam impresia că nu era acelaşi lucru. Trasul pe nas îţi dă o senzaţie unică. Există un ritual al ierbii foarte interesant…de la procurare până la rularea în foiţă…o adevărată aventură. Am încercat o singură dată şi seringa. A fost îngrozitor. Numai când mă gândesc mi se face rău, plus că riscul e 90 % să te alegi cu un microb sau cu o boală ce te poate lăsa cu sechele pe viaţă. Am avut un prieten care s-a ales cu HIV…acum e prin străinătate…nu m-am mai întâlnit cu el.

R: Ţi s-a făcut vreodată rău?

S: Da…doar atunci când depăşeam doza. Nu prea mi-a fost rău, pentru că dozele erau regulate.

R: Vorbeşti de doze regulate. Ce înseamnă asta?

S: Nu am început direct cu drogurile. Am luat iarbă la început…de fapt a fost o ascensiune. Am urcat o scară pe care o respectă cei care au un mentor. În toate există o persoană care te îndrumă, să ştiţi asta. Odată ce intri, cu greu vei reuşi să te eliberezi.

CHALLENGE

R: Cum te-ai îndepărtat?

S:Da! Corect spus îndepărtat. Primele consecinţe ale consumului de droguri au fost rezultatele proaste de la şcoală. Din elevul cu coroniţă am ajuns cel mediocru. Profesorii s-au revoltat, părinţii au intervenit. Aşa cum amintirea acelui ac de seringă mă face să-mi neg existenţa de până acum, tot aşa şi lipsa acelui praf sau a ţigării mă paralizau. Nu-mi simţeam picioarele, mâinile îmi amorţeau, tremuram, nu puteam să ţin un pix, iar de pahar nici nu poate fi vorba. Mi s-au îngălbenit unghiile, la fel şi corneea. A urmat avalanşa de psihologi…am crezut că nu mai scap de ei. Bineînţeles că am vizitat şi spitalul, dar prefer să nu mai vorbesc despre asta.

R: Ai simţit vreodată nevoia să mai consumi?

S: Absolut! Am intrat în jocul lor. Drogurile pun un pariu cu mintea şi îl câştigă aproape de fiecare dată. Îţi fac o mărturisire pentru că ştiu că mă vei ţine sub anonimat…am mai consumat, însă dintre acele substanţe uşoare.

ÎN LOC DE FINAL

R: Copiii, tinerii, adulţii nu acceptă, în general, sfaturile, de aceea nici nu-ţi voi cere să dai vreunul. Însă, te rog să ne spui părerea ta despre droguri.

S: În primul rând vă sugerez să nu vă băgaţi; suntem deja prea mulţi! În al doilea rând, e o lume extrem de periculoasă. Ieşi din realitate, nu mai comunici normal, totul e codat, ascultat, interpretat. Eşti urmărit! Te simţi încătuşat atât fizic, cât şi psihic. Argumentele sunt nenumărate… Greşeala cea mai mare o fac mijloacele de comunicare în masă. Acest subiect e mult prea mediatizat. Tinerii sunt curioşi şi fac exact ceea ce le este interzis.

Rar mi s-a întâmplat să-mi pierd graiul în faţa unei destăinuiri. Am învăţat ceva din această poveste? Totul constă în a da sfaturi?

Sebastian mi-a mai spus ceva… Înainte să judeci, încearcă să ajuţi!

Iulia ROMAN