Despre tine, despre mine. Noi

Aplauze. Sunt momente când închizi ochii doar ca să vezi jocuri de rol. Să te pierzi, să îi pierzi, dar mai ales să te piardă – se întâmplă. Dar că sunt oameni, oamenii tăi și că tu același om rămâi, cine poate să conteste?

Tu ești viu și atunci nimic nu ți-e străin, iar să mă cauți e la fel de vital ca și un moment de tăcere când trebuie ca eu să urlu. Tu nu mă cunoști, eu te-am cunoscut, dar pur și simplu nu ne știm deloc. Tu mă strigi când nu aud, eu te strig când nu auzi, și tot ce contează e că ne strigăm și nu că nu ne răspundem.

Eu sunt vie și acum totul mi-e străin. Deschizi ochii când sunt momente cu roluri jucate prost. Eu te privesc cu măsură, tu mă măsori cu privirea. Eu mă ascund în mine, tu te cauți pe tine, dar pur și simplu suntem în același loc. Eu îmi acopăr fața cu palmele, tu îmi acoperi palmele cu fața.

Noi suntem vii și nu ne suntem străini. Nu avem ochi și simțuri, minte și rațiune, nevoi și datorii. Noi nu știm cât e ceasul, dormim puțin. Noi nu ne ascundem, dar ne găsim întotdeauna. Noi ne împrumutăm, dar niciodată nu ne schimbăm. Noi nu avem nume și totuși suntem.

Noi suntem vii și ne suntem străini. Avem reproșuri și vrem să creștem. Reverențe.

Paula - Bianca BUTA