Protestul bunului simţ - II

Să nu ne îndepărtăm prea mult de sfera deja menţionată, să rămânem focalizaţi pe acelaşi tip de specie, adică mai bine zis acelaşi tip de căpuşe aflate în sistemul „valorilor” autentice, mioritice.

Faţă de prima categorie, aceştia din urmă fac parte dintr-o grupare mult mai selectă, mai greu de atins, uşor de menţinut; cu o găleata şi un kg de zahăr îşi pot păstra călduţ locul de pe fotoliul din piele ecologică aflat sub incidenţa sporului de umiditate.

Este tagma privilegiată a ţării, unde se odihnesc cele mai luminate minţi, unde se ţin discursuri demagogice, unde parvenitismul şi nepotismul şi-au dat mana  şi conlucrează cot la cot. Locul unde: „corb la corb nu-şi scoate ochiul”. Locul celor intangibili, locul unde moralitatea şi bunul simţ au închinat  steagul de ceva vreme, loc atât de contagios încât orice gând bun e transformat în alt gând „bun”.

Locul unde se plătesc sporuri pentru antenă, xerox, umiditate. Locul unde se intra în sferele extraterestre după spusele unei distinse doamne (m-am adresat în felul acesta din cauza că nu ştiam cum să o numesc), care datorită baticului legat la cap ca şi indienii, folosind moţul părului pe post de antenă prindea săraca informaţii din eter, posturi străine.

Locul unde banii trebuie să circule, locul pseudonimelor, unde judecătorul este numit medic, iar banii medicamente, locul unde cei trei crai de la rasărit, în loc să aducă vestea bună, sunt puşi la un loc ferit, păziţi bine pentru a putea discuta în voie toate „treburile” şi medicii rămaşi nerezolvaţi, în tot acest timp nefiind stingheriţi de nimeni. Şi după cum ştim că nici o minune nu ţine mult, aşa şi în acest caz, câteva zile de atragere a atenţiei publice de la problemele stringente, apoi retraşi în umbră, nederanjaţi, dar cu traista plină de „mulţumiri” şi respect.

Locul unde şoferul are leafa mai mare decât boss-ul, femeia de serviciu ia mai mult decât un director în cercetare, norocul ei fiind că s-a oprit cu studiile la timp şi că a prestat unde trebuie.

Locul marilor enigme! În acest loc dispare fără urmă respectul, bunul simt, moralitatea, banii....Dispar banii mai ceva decât într-o gaură neagră. Dispar cunoştinţele acumulate în ani de facultate, dispare conştiinţa patriotică, dispare până şi viata grea.

Cel mai important!! Este  locul unde trebuie să zâmbeşti în fata camerelor de filmat, să ştii să minţi în aşa hal încât să ajungi să crezi şi tu, trebuie să îţi placă beculeţele albastre de la maşini, care să sclipească mult şi des.

Pare un tărâm fermecat aflat într-un bol de sticlă, în care, bătând cu degetul, auzi nestingherit ecoul bătăii: BOC, BOC, BOC....

Acest tărâm este păzit de un zeu, tărâm aparat de acesta şi acoliţii lui, găsiţi cel mai des la câte un şpriţ punând satul la cale în jurul mesei tăcerii. Cred că este zeul marilor şi fluviilor, cunoscând pănă şi Anver-ul.

În acest tărâm sunt acceptate ca şi protectoare, mătuşile Tamara, muritoare de foame dar cu averi imense lăsate la moştenitori. Tărâm pavat, mărginit cu borduri schimbate anual, tărâm unde se poate iubi „o boală” ca Sida, mutată pe tărâm străin datorită focului iubirii, mon cher!

Dar să terminăm cu acest tărâm fermecat, să lăsăm zeul să-şi apere în continuare supuşii, să-i lăsăm să se spetească dormind muncind şi să ne reîntoarcem în sfera reală, bătută de vânt şi ploaie.

Bogdan BILBOREANU