Doru POPOVICI

Liga Campionilor, de fapt a Campioanelor, este competiţia pe care Cristina Neagu, cea mai bună jucătoare de handbal din lume în 4 ani (2010, 2015, 2016, 2018) şi-ar fi dorit să o câştige cu echipa la care dă să-şi încheie o carieră excepţională: CSM Bucureşti. Numai că nici în acest an CSM nu a reuşit ceea ce toţi iubitorii acestui sport din România aşteaptă de foarte multă vreme, câştigarea trofeului, ba încă mai mult: nu a reuşit nici măcar calificarea în aşa-numitul "final four", adică în semifinalele celei mai importante competiţii din lume pentru echipele de club. Discuţia e complexă şi are nenumărate ramificaţii, de la inexistența la nivelul întregii ţări a unei săli de nivelul acestei competiţii, până la imposibilitatea găsirii unui antrenor care să închege echipa şi să o ducă la performanţă maximă, chiar dacă pe lângă Neagu, în lot au fost mereu şi alte 3-4 jucătoare dintre cele mai bune din lume. Paradoxal e că nici Cristina Neagu n-a avut prea mult noroc în carieră, singura dată când a câştigat un trofeu serios, chiar Champions' League, fiind în 2015, cu echipa ei de atunci, Buducnost din Muntenegru. Cu Naţionala a câştigat două medalii de bronz, la un Mondial şi la un European, ceea ce nu înseamnă mare lucru pentru cea mai bună jucătoare a lumii. Acum, la final de drum, Cristina ar fi vrut să ia parte la un ultim "final four". N-a fost să fie nici măcar atât, şi zău că e păcat. Pentru noi, însă, Cristina a fost mereu câştigătoare. N-a avut însă niciodată în ţară parte de echipa care cu adevărat să o merite şi să o poată pune în valoare.