Doru POPOVICI

Mai sunt numai două etape până la finalizarea părţii normale a campionatului (de fotbal, cică!) naţional, după care se intrăîn turneele inventate de alţii la fel de deştepţi ca noi, nu cu mulţi ani în urmă, din motive care la ei aveau cumva sens, la noi fiind vorba camai mereu de maimuţăreală, de aflat în treabăsau, cum bine spunea Titu Maiorescu acum vreun secol şi jumătate, de "forma fără fond". Fotbalul nostru de azi neavând nicio formă cât de cât sesizabilă (iar despre fond este mai bine să tăcem adânc!), rămâne să aflăm la finalizarea întregului spectacol de circ care sunt fericitele alese ale sorţii care urmează să ne facă de râsul Europei în cupele continentale (care intră de la toamnă într-un nou format), dar şi năpăstuitele care vor migra către divizia secundă. După cum se prezintă clasamentul, dar şi jocul combatantelor, este evident că titlul e ca şi adjudecat de FCSB, celelalte aspirante la podium având de disputat doar locurile 2 şi 3. La subsol, lucrurile mi se par mai complicate, poate şi din cauza faptului că ţin cu Botoşaniul lui Valeriu Iftime, pe care sper să-l văd scăpat de retrogradare, având în vedere ca fotbalul botoşănenilor îmi pare mai închegat şi mai spectaculos decât al contracandidatelor Iaşi şi Dinamo. Pentru că e clar că dintre cele 3 se vor alege retrogradatele direct, dar şi cea care va avea şansa salvării prin meciuri de baraj, eu sper că locul 14, cel al speranţei, va reveni lui FC Botoşani, mai ales că înjumătăţirea punctelor la începerea play-out-ului va înjumătăţi şi diferenţele dintre cele 3.