Gabriel MANȚĂ

Am citit scrisoarea lui Roger Federer către familia tenisului. Cu toate că mă așteptam, cu toate că știam, constat că nu sunt pregătit pentru așa ceva. Continuăm cu fotbal.

”Golul ex-ului” este o lege nescrisă, dar foarte greu s-a verificat în Liga Campionilor, unde meciurile parcă au fost puse cu mâna. Lewandowski și Haaland contra Bayern, respectiv Dortmund. Polonezul nu s-a lipit de gol la Muenchen, iar norvegianul abia pe final (dar ce gol ibracadabrant!) a reușit să strice palmaresul echipelor nemțești, care aproape că speriaseră continentul. Deja devine clișeu ca Realul să fie numărată în picioare, pentru ca apoi să reușească o combinație ”un-doi” de KO. Leipzig reușise să sperie Bernabeul, nu chiar la nivelul lui Chelsea sau City de anul trecut, dar ceva ”suspiciuni rezonabile” indusese în rândul publicului madrilen. A fost rândul lui Valverde și Asensio să preia rolul de salvatori. Și a mai fost ceva care s-a petrecut sezonul trecut pe Bernabeu și s-a repetat acum. Doar că nu pe Bernabeu, însă protagonistul a fost același. Abia începuse meciul de la Haifa, când Donnarumma nu s-a putut stăpâni să gâdile iarăși mingea, ca în primăvară, când a declanșat revenirea Realului. De data asta impresia lui de mare șmecher al balonului rotund a fost salvată de arbitru, care a fluierat fault la portar, ceea ce nu se întâmplase atunci când conta cu adevărat, la șarja lui Benzema. Se pare că unii nu se învață minte niciodată, dar asta nu-i împiedică să fie titulari de drept. Ca să închei cu PSG, tot pe ”haștag” șmecher al balonului rotund, Mbappè și Neymar au fost responsabili de rezultatul parțial de 0-1, întrucât au încercat neapărat să finalizeze niște situații de unu-la-unu cu portarul prin driblarea acestuia. Când le-a ars fundul, au înscris amândoi simplu din situații de același tip. Să nu uităm că eliminarea celor de la PSG din ediția trecută își are originea în locul 2 ocupat în grupă, în urma unor rezultate modeste cu echipe modeste. Lucru pe care parizienii nu și-l mai permit anul ăsta.