Doru POPOVICI

Am lansat acest concurs imediat după, pe facebook. Cum, după ce? Păi chiar ăsta e concursul (care nici măcar nu e invenţia mea, ci a unui alt iubitor de sport în general, şi de fotbal în special) în care vă cer să găsiţi o denumire pentru acea activitate umană în care nişte indivizi fugăresc o minge (în cazul alor noştri, parcă mingea îi fugăreşte pe ei!) aparent fără niciun scop, ci doar pentru a-şi petrece o bucată de timp oarecum în natură, din moment ce calcăpe iarbă. Concursul l-am declanşat, cum spuneam, sâmbătă seara, când nu mai reuşeam să mă opresc din înjurat. La un moment dat însă, a sunat telefonul, iar omul de la celălalt capăt al dialogului mi-a propus asta. Avea argumente serioase pentru a mă convinge şi pe mine că ceea ce urmăream noi, pe lângă faptul că ne făcea mai vulgari decât suntem de obicei, ba ne dezghioca şi niscai instincte criminale, nu putea fi de fapt definit. Fiindcă fotbal, aşa cum fuseserăm eronat informaţi că se televizează, e clar că nu era. Fotbal vedem mai mereu, de prin Spania, Germania, Franţa, Anglia ori Italia şi în mod evident e altceva decât ni s-a arătat sâmbătă la televizor. Ăştia din ecran păreau aduşi cu de-a sila acolo şi puşi să presteze o activitate pe care nici n-o stăpâneau, nici n-o doreau. În plus, părea că nu-i informase nimeni că arătarea aia rotundă, chiar aşa periculoasă cum li se părea lor că ar fi, trebuie plesnităşi băgată în reţeaua aia de sfoară din spatele a ceea ce la fotbal se numeşte poartă. Deci, clar, nu era fotbal. Atunci, ce? În momente mai puţin grele decât acestea, ziceam că joacă ţurca sau bambilici. Am jigni aceste două îndeletniciri dacă am spune că banda de neisprăviţi pusă în faţa fotbaliştilor muntenegreni se ocupă cu vreuna din astea. Deci: fotbal e clar că nu era, nici ţurcă, nici bambilici. Hai, nu intraţi şi dv în concurs? Am uitat ceva important: premiul. Ei bine, câştigătorul va primi un bilet în tribuna0 la primul turneu final la care participă România. În sportul ăla, pe care tot domnia sa o să ni-l definească!