Gabriel MANȚĂ

Chiar și în beneficiul imperialiștilor britanici... Într-o finală Under20 cu Leylah Fernandez, Emma Răducanu a fost jucătoarea ”mai completă”, ea câștigând US Open înainte de: a juca vreun meci de 3 seturi în WTA; a juca vreun meci pe zgură în WTA! Cred că trebuie un răgaz pentru a înțelege așa ceva. Las la o parte statistica aia vehiculată peste tot, nu că n-ar fi formidabilă, dar haideți să vedem dacă suntem pregătiți pentru asta: în tot acest US Open, Emma n-a lovit niciun retur pe serviciul doi al adversarei din spatele liniei de fund! Pur și simplu, Emmazing!

Cel mai important e că am văzut tenis. Iar pentru asta au contribuit multe seminții ale pământului, căci și canadianca Fernandez era rodul iubirii dintre un latino-american și o filipineză. Și ambele jucătoare arătau atât de feminin, cu brațele atât de fine, exact inversul prototipului de jucătoare lucrate la sală. Cel puțin Emma pare o combinație de Djokovic, prin agilitate și capacitatea de a trimite înapoi mingi din poziții aparent imposibile, și Federer, pentru că accesează nivelul respectiv aparent fără efort. Apropo de asta, o chestiune pe care n-am mai văzut s-o fi remarcat cineva: Emma nu își lua prosopul de la bancă, practic îl folosea doar în pauze! Vorbeam cu un antrenor de tenis, altfel foarte pretențios, care îmi spunea că n-a văzut nicio slăbiciune la Emma. Eu, făcând pe cârcotașul: nu pune scurte. A râs și mi-a spus doar atât: ai răbdare. Corect, unde drumul se sfârșește pentru unii, pentru Emma abia începe. Să vină zgura, o să văd atunci și scurte! Până atunci pot spune că m-a impresionat schimbarea direcției cu forehandul în lung de linie, luat repede, razant peste partea înaltă a fileului, aproape mereu lung și precis. Plus mentalul, nu a lăsat nimic s-o afecteze, ca la Wimbledon, sau s-o enerveze. Sigur exagerez acum, dar o spun: nicicând US Open n-a avut o campioană mai merituoasă.

Ce urmează? Emma Răducanu e de azi pe locul 23 WTA. Clasamentul său va fi ca un burete, tot ce va juca în următoarele 9 luni se va adăuga, orice victorie, fie ea și izolată, la orice turneu. În felul ăsta, până va încheia anul calendaristic de turnee WTA, cred că Top 10 ar fi un pronostic modest, mai degrabă Top 5. Pentru ce urmează în afara terenului e greu să fie pregătit cineva. Mai ales că e greu ca acel cineva să fie și vorbitor nativ de engleză, și de... mandarină! Căci o chema-o Răducanu pe Emma, dar ea simte mai mult chinezește, pe linie maternă, decât românește. De altfel, a și adresat fanilor din China un mesaj în mandarină (cel în română cred că va veni în scris). Pe lângă accesul cvasiuniversal asigurat de limba engleză, o piață de marketing de un miliard de chinezi, nostalgici după Na Li, o va adopta cu frenezie pe Emma, iar contractele de publicitate vor decola peste capul Osakăi, cea care s-a împleticit în meandrele psihologiei și de atunci nu mai livrează unde contează. Nu ai cum să fii pregătit pentru așa ceva, dar Emma beneficiază de un mare avantaj: are un tată român! Să avem încredere în el, zic.