Doru POPOVICI

O imensă tristeţe m-a copleşit la aflarea veştii că alaltăieri ne-a părăsit omul pe care l-am stimat şi l-am iubit mai mult decât pe oricare alt campion român, şi pe care l-am considerat cel mai mare sportiv din întreaga istorie a sportului românesc. În inima mea, minunatul om şi performer Ivan Patzaichin împarte locul cel mai important cu Roger Federer. Nu ştiu ce altceva aş putea spune decât că sunt fericit că datorită vârstei mele înaintate am avut prilejul să îl văd în toate momentele de vârf ale carierei sale inegalabile, inclusiv în istoricele curse de la Olimpiada de la Munchen, din 1972. Dumnezeu să-l odihnească în pace sau, şi mai bine, să îi dea o canoe în care să vâslească prin râurile de lapte şi miere de Acolo!

Am trecut cu bine şi de al doilea hop din cele 3 programate în runda asta de preliminarii ale Mondialului din Qatar. Nu aş zice că am avut emoţii, deşi cu câteva zile în urmă, Germania abia de câştigase cu un amărât de 2-0 meciul cu acelaşi Liechtenstein. Eu însă am luat în calcul că Islanda, care cu noi n-a arătat absolut nimic, bătuse Liechtensteinul chiar în deplasare. Pot zice că am câştigat la pas, chiar dacă de vreo două ori tot am avut emoţii şi cu ăştia. În paralel, Germania a trimis Armenia acolo unde în principiu îi este locul, adică la ladade gunoi a grupei. Mă sperie numai gândul că ăştia au putut să ne bată! Separat, Macedonia de Nord nu a reuşit mai mult de un egal acolo unde noi am bătut cu 2-0, în Islanda adică, de unde putem specula căşi noi, şi ei, am dat în deplasare câte două goluri, numai că ei au şi luat două, în timp ce noi nu am primit nici unul. De aici, rezultă că avem atacurile la fel de bune, dar noi avem o apărare mai bună decât a lor, aşa că mâine s-ar cuveni să atacăm. Şi să batem! Ceea şi cred că se va întâmpla, calificarea redevenind o ţintă vizibilă, după ce la precedenta serie de 3 meciuri dispăruse mai dihai ca Fata Morgana, personaj aflat la el acasă în Qatar!