Doru POPOVICI

Dacă ne-ar apuca filosofatul pe probleme fotbalistice, am putea începe cu o înţelepciune conform căreia există o ciclicitate evidentă şi nimic nu este etern. Echipele, fie ele de club sau reprezentative ale ţărilor lumii, sunt când în vârful piramidei, când în cădere liberă,urmată, după o vreme, de un nou urcuş. Acum, suntem mai toţi prinşi cu Campionatul European, din care a mai rămas de disputat un singur meci, cel la capătul căruia o vom vedea încoronată pe nouaReginăa continentului. Ea se va alege dintre Anglia, câştigătoare o singură dată în toată istoria ei (care e de fapt istoria întregului fotbal, întrucât acolo a izvorât nobilaîndeletnicire), exact atunci când, ca şi acum, a jucat la ea în bătătură, finaladin 1966 de pe Wembley intrând şi ea în istorie prin acordarea unui gol pentru Anglia, pe care l-a văzut ca atare... doar tuşierul rus Bahramov! Pentru restul planetei, unde mă includ şi pe mine, aceasta fiind prima finală de World Cup televizatăşi în România, mingea a ricoşat din bara transversală în teren, nicidecum în spatele liniei porţii! Oricum, a fost o minge foarte greu deanalizat şi de interpretat, dar evident că s-a interpretat în favoarea gazdelor. Ceea ce tare mă tem că se petrece şi în aceste zile. Dacă atunci, 1966, nici nu visam că va exista într-o bună zi VAR (video assistant referee = arbitru asistent video), iar ceea ce a "văzut" tuşierul Bahramov era literă de lege, inclusiv inventarea unui gol, azi tehnologia te poate feri de greşeală, cu o singură condiţie: să vrei să nu "greşeşti"! Altfel, se întâmplă ceea ce am văzut uluiţi cu toţii în semifinală: un penalty inventat, acordat tot Angliei! Şi un arbitru nu rus, ci olandez, refuzând pur şi simplu să revadă fazaşi să se consulte cu VAR. Tâlhăria sprijinită pe tehnologie e de mii de ori mai murdară, o cred cu convingere! Sper însă că măcar finalasă fie arbitrata corect. Doamne ajută!