Gabriel MANȚĂ

Se pare că am ieșit onorabil, cuvântul nu-mi aparține, din ciocnirea cu panzerele la seniori. Am încasat ca Doroftei, dar am dat și noi, iar la sfârșit am rămas în picioare. Se tot spune că fotbalul e nedrept, dar uite că n-a fost nedrept cu nemții, nu s-au răzbunat ocaziile. Cel care a avut în mână soarta punctului nostru a fost Stanciu. Tras mai în spate decât joacă la echipa de club, abia pe final s-a găsit în poziție de finalizare, una câștigată exclusiv prin meritul lui. A țâșnit foarte bine între adversar și minge, genul acela de fază în care se comite fault din inerție, numai că fundașul n-a mușcat momeala. Așa că Stanciu s-a trezit în poziție de finalizare, cu mingea pe dreptul. Păcat că s-a uluit, și-a pus mingea pe stângul, în unghi micșorat, de unde rezonabil era să centreze, ceea ce nu s-a întâmplat. Un egal ar fi încununat prestația aproape nepământeană a lui Niță, chiar și așa cel mai bun de pe teren!

Tot răul spre bine, aseară am avut ocazia revanșei la tineret, ba încă într-un meci cu miză. Era prea gogonat scorul acela de 2-2 (de 3-3 nici nu mai vorbesc!) pentru a ne califica împreună. Ori noi, ori ei! E drept, ne putea califica împreună Ungaria, dacă echipa gazdă scotea punct/puncte cu Țările alea de Jos. Știm că nu mor de grija noastră, dar și să termine cu 0 puncte acasă (era să zic în fața propriilor suporteri) e rușinos! Surprinzător, aducându-ne aproape la anxietate, Mutu a schimbat în exces, mai ales filiera Viitorul, deci inclusiv pe băiatul ăla care ”știe a șuta” din lovitură liberă și nu numai! Tind să cred că a jucat la 0-0 la pauză, pentru a corobora apoi tactica cu rezultatul de dincolo. I-a ieșit cam la limită, nu și la meciul paralel, unde batavii erau în grafic, pentru a-și depăși apoi chiar și propriile așteptări. Noi am urlat la bara interioară a bravului Mățan, dar ne-a și stat inima la cele două intervenții salutare ale lui Pașcanu. Mutu a făcut modificări la pauză, păcat că Ciobanu a uitat a șuta, iar Moruțan... să fim serioși, nu e ce se pretinde a fi. La penalty, aceeași bară ”a lui Mățan” ne-a permis să visăm până în ultima clipă, până la... autocar! A intrat și Popescu și am tot înotat împotriva curentului, însă cele două forțe s-au anulat reciproc și am înaintat pe loc. Asta a fost, terminăm la egalitate cu Germania și cu Țările de Jos, totuși mai jos ca ele.