Gabriel MANȚĂ

Întâi și întâi, La mulți ani doamnelor și domnișoarelor, le doresc o primăvară cu cât mai puține restricții, fără ca asta să însemne altceva decât revenirea la normal! Tot un fel de revenire la normal a însemnat și cucerirea matematică a titlului de campioană de către Glasgow Rangers, după un purgatoriu de 10 ani. Iată că primul român campion este Ianis Hagi, la un sezon mai mult decât reușit, orice s-ar spune. Să sperăm că va duce acest trend ascendent al carierei sale și la echipa națională.

Ceva mai la sud, pe continent, Atletico n-a reușit să pună nici măcar o mână pe trofeul de campioană, terminând la egalitate derby-ul madrilen cu Real. Exact rezultatul pe care spuneam săptămâna trecută că-l așteaptă Barcelona, care și-a făcut datoria, câștigând la Pamplona, nu fără emoții. Zidane l-a recuperat doar pe Benzema, însă a reintra direct într-o partidă cu asemenea miză nu părea de bun augur. Francezul a ieșit rar la rampă, ba chiar părea că se va evidenția negativ prin acea dublă ratare din final, la o minge așezată pe tavă, cu exteriorul, de Vinicius. Era pe final, iar trupa lui Simeone apăra cu dinții avantajul luat devreme, în prima repriză, tot cu un exterior, de Luis Suarez. Numai că după acel moment de blocaj al lui Benzema (sau de excelență a lui Oblak, dacă preferați), meciul o ia razna. Albii pierd balonul la mijlocul terenului, iar Suarez scapă central pe contraatac, unu contra unu cu Nacho. În stânga apare la susținere Saul, așa că o minge așezată simplu de uruguayan ar fi însemnat să-l lase singur cu portarul. Numai că Suarez dă o idee prea lung, Saul nici el nu preia direct pe poartă, astfel că ocazia de a închide partida se pierde. Și imediat, ca-n fotbal, urmează o minunăție de fază la poarta cealaltă. Vârful Benzema coboară într-o poziție în care se găsește de obicei Messi, iar nu degeaba fac această comparație cu un rival, pentru că de acolo Benzema destabilizează o întreagă apărare în cel mai pur stil Messi: manevre pe metru pătrat între mai mulți adversari, strecurare a balonului către Casemiro, care putea să finalizeze, dar îi întoarce lui Benzema, exact cum procedează fotbaliștii catalani cu Messi! Știu că unora li se va părea o blasfemie această paralelă, dar credeți-mă că o fac admirativ. Cred că și cei de la Barcelona au aplaudat, desigur și din alte considerente decât cel estetic!