Gabriel MANȚĂ

Interesant articol, de data asta, al lui Radu Naum pe gsp.ro despre ”Generația de AUR”. Eu am altceva, mai finuț-intelectual, deci mult mai puțin cunoscut. Dar s-o iau mai pe ocolite. Nu aveam mari așteptări de la ediția asta a Europenelor de handbal feminin, ne-a lovit și covidu, schimbăm și generațiile, dar sunt fetele noastre, nu? Le cântă imnul la începutul meciului, îl cântă și ele, ar trebui să rezoneze cu asta orice român, fie el mai (ultra)naționalist sau nu. Echipa noastră a reușit să promoveze în grupa principală, unde doar victorii pe linie pot aduce o calificare mai departe, în semifinale. Șansele nu sunt grozave, asta ca să fiu delicat. Chiar și așa, tot ne mai aduc fetele câte o bucurie, mai o victorie cu Polonia, mai niște recorduri ale Cristinei Neagu. Așa cum mulți au spus de-a lungul timpului, Cristina este un Messi al handbalului feminin. Chiar atunci când adversarii folosesc tactică anti-Neagu, ceea ce s-a întâmplat la toate meciurile de la acest European, tot găsește câte o pasă măiastră, câte o aruncare cu care stabilește recordul de viteză sau câte un gol istoric: prima handbalistă care atinge borna de 250 de goluri la turneele finale de campionat european! În fine, ce mare lucru, o femeie nu poate fi în niciun caz admirată, că admirația se păstrează ”ab initio” pentru ființe considerate superioare. Nu v-a plăcut ce tocmai ați citit? Nici mie, că și eu, înainte de a scrie, am citit... Multă lume n-a citit și află abia acum pe cine a ales să o reprezinte.

Dar hai că acum vine ianuarie, Open-ul Australian (dă, Doamne!) și iar o să ne enervăm că Simona Halep nu câștigă, că nu se ridică la înălțimea pretențiilor noastre. Dar să știți că și noi suntem de vină: nu reușim s-o facem să uite de condiția precară a alcătuirii sale bolânde. Cine a enunțat porcăria asta de dinainte nu s-a referit la Simona Halep, ci la femeie în general! Nu toți avem câte o fiică sau câte o soție, dar toți avem câte o mamă. Ăsta ne-a înjurat de mamă! Să fie primit în Parlament, vrednic este.