Doru POPOVICI

În general, arbitrii de centru sunt personajele cele mai muncite pe parcursul meciurilor de fotbal, întrucât trebuie să alerge dintr-o parte în cealaltă a terenului în urmărirea fazelor de joc, adesea fiind obligaţisă apeleze şi la intuiţie, la ghicitul continuării acţiunii în anume direcţie, spre a se plasa cât mai bine, pentru a lua deciziile care se impun. Asta când vorbim de arbitri corecţi, devotaţi meseriei, nu de panarame dispuse la orice golănie spre a-şi "îmbunătăţi" baremul de arbitraj care, deşi foarte mare cam peste tot în lume, unora li se pare tot insuficient. Apropo, vămai amintiţi când au fost operate ultimele arestări în rândul arbitrilor români? Căde cei străini nici pomeneală. Chiar nu-mi amintesc dacă a existat vreunul arestat, nici măcar paraguayanul de legendăde la Mondialul din 2002, care a gonit Italia prin tâlhărie, ori ăla care a calificat Franţa, tot laWorld Cup, dar în 2010, în dauna Irlandei, după un gol înscris cu mâna, după un fault grosolan şi după ce mingea ieşise vreun metru în aut de poartă! Le ţineţi minte, nu-i aşa? Asta ca să nu mai vorbim de jaful organizat în ultimii ani la noi, de când în fruntea hoţilor cu fluier a fost adus reprezentantul celei mai cinstite naţii de pe lume, un grec!!! Ideea era că ăştia puşi pe jefuit echipele şi pe stabilit ierarhiile din fluier şi steag nici nu prea se omoară cu alergatul, fiindcă în caz că se împute treaba, ei au în permanenţă argumentul suprem: "Eram prost plasat, n-am văzut mingea, pe traiectorie erau prea mulţi jucători care împiedicau vizibilitatea" etc. Ei sunt permanent în urma jocului, fiindcă oricând e de preferat să fii acuzat de lenevie decât de furt cu premeditare. Ei, sunt însă locuri pe lume unde asemenea probleme pur şi simplu nu există. Unde arbitrii pot fi şi ei, că-s oameni totuşi, neatenţi, unii chiar slabi, dar absolut niciodatăhoţi. Nefiind hoţi, aleargă cât durează meciul, tocmai pentru a nu greşi în momente cheie. Alaltăieri, am văzut un meci din campionatul Angliei, Liverpool - Wolverhampton 4 - 0. Pe lângă cele 4 goluri, au mai fost şi vreo două anulate, şi nişte bare, parcă 3. Vă daţi seama că a cam fost de alergat. Atât de mult, încât la urma arbitrul de centru a stat o vreme să-şi tragă sufletul. Pur şi simplu nu putea pleca din cercul de la centru. Nu-l mai ţineau picioarele. Aştept, de vreo 60 de ani, să văd arbitrul român care la sfârşitul meciului e măcar niţel transpirat!