Gabriel MANȚĂ

Nu am avut parte de un nou și atât de aștept duel Ronaldo-Messi, în meciul de miercuri seară de la Torino. Portughezul a ieșit în continuare pozitiv la testul pentru depistarea infectării cu Covid-19, premergător partidei, astfel că lui Juventus i-a lipsit spiritul. Pare ciudat să spun asta, Juve fusese echipă cu personalitate până să sosească Ronaldo, însă acum Pirlo încearcă o oarecare schimbare de generații care să se petreacă în jurul câtorva fotbaliști valoroși. Totuși, ambiția lui Ronaldo, orgoliul său, dorința sa de a depăși noi și noi limite îi însuflețesc și pe ceilalți. Prin contrast, Dybala a părut ireal de blazat, dezamăgitor la un asemenea derby cu Barcelona, când ar fi trebuit să rupă norii. Dacă nici la un meci contra lui Messi, tu fiind argentinian, nu dai tot, atunci când?! Uite, Morata a fost mereu cu un pas înainte! Oops, de la asta i s-a și tras anularea celor 3 goluri pentru ofsaid... La italieni l-am mai remarcat pe Weston McKennie, un american la Torino, surprinzător de dezinvolt și de creativ. Lui Arthur, din păcate, Pirlo nu i s-a oferit prea mult timp, m-aș fi așteptat să cunoască ”legea ex-ului”, care a funcționat cât de cât dincolo, în cazul lui Pjanic. N-o fi fost el decisiv, dar a băgat material.

Trecând la catalani, aceștia veneau după demisia președintelui Bartomeu și cred că o anumită ”ușurătate a ființei” s-a simțit, cel puțin la Messi. E prematur să tragem concluzii că s-a deblocat situația, fiindcă problemele de lot rămân, astea sunt obiective, însă o stare de spirit adecvată ar putea mări cu procente însemnate randamentul. Chiar și Koeman, ca antrenor, poate să nu mai resimtă presiunea rezultatelor care să valideze alegerea sa de către Bartomeu, nu acestea vor fi de-acum decisive pentru continuitatea sa. Desigur, ar ajuta o creștere în calitate a jocului, din care să vină și rezultatele, însă de-acum primează politica de club și viziunile celor care vor concura pentru postul de președinte. Va urma o perioadă interesantă și din acest punct de vedere.