Gabriel MANȚĂ

Se va fi sfârșit o ediție de pomină a cupelor europene când deschideți ziarul sau când intrați pe site. Dar deocamdată lucrăm cu materialul clientului, adică finala cupei mici, Liga Europa. Tot Sevilla s-a adaptat mai bine noului format, însă cu câtă șansă... Din nou – pentru a câta oară? – prelungirile au fost fentate, deși acestea sunt mai probabile în aceste meciuri, în comparație cu scorul însumat la o dublă, la care mai contează și golurile înscrise în deplasare. I-a fost scris tocmai lui Romelu Lukaku, jucătorul emblematic al acestui sezon pentru Inter, să bărbierească o minge pentru Sevilla când mai era un sfert de oră de joc și istoria finalei n-a mai putut fi schimbată. După un început promițător, cu acel penalty obținut prin câștigarea unui duel fizic pentru supremație asupra mingii, inspirația lui Lukaku s-a evaporat în repriză, el ratând singur cu portarul înainte de a devia în propria poartă acea foarfecă a lui Diego Carlos, execuție curajoasă a unui fundaș central, ca o replică la golul omologului Godin. Altfel, golurile spaniolilor au fost opera olandezului Luuk de Jong, talismanul lui Lopetegui în ultimele două partide. Sevilla a fost condusă și în semifinala cu Man United, tot în urma unui penalty, iar atunci de Jong a intrat de pe bancă pentru a înscrie golul victoriei, pentru ca apoi Lopetegui să meargă pe mâna sa ca titular, mai precis pe capul său, pe care și l-a pus literalmente la contribuție, înscriind splendid de două ori. A fost un eveniment și pentru căpitanul Navas, care se poate retrage liniștit, după ce a câștigat trofeul cu Sevilla la începutul și sfârșitul carierei. Retras de pe bancă, adică demis, a fost antrenorul italienilor, Antonio Conte, care a plătit pentru atitudinea sa mai degrabă decât pentru rezultatele primului sezon la Inter. Cred că a atârnat greu și neintegrarea unor jucători precum Alexis Sanchez și Eriksen. Cu asta și cu povestea de succes de aseară, oricare ar fi ea, s-a încheiat sezonul, trăiască sezonul!