Gabriel MANȚĂ

Campionatul nostru cel de toate etapele e peste Il Calcio sau Premier League, a ajuns să concureze cu La Liga! Desigur, alegem criteriul care ne avantajează: suspansul în lupta pentru titlu! E cam singurul. Victoria juveților la Cluj era obligatorie pentru a mai spera, iar acum se vede cât de mult a contat aia smulsă Astrei pe final de meci. Deși derby-ul a fost unul spectaculos, cu goluri multe și frumoase, totuși la acest capitol suntem epigoni. Spaniolii ne-au oferit două faze de o frumusețe aparte chiar în jocurile celor două echipe fruntașe. Realul a învins scurt, pragmatic, dar unicul gol a fost o mostră de creativitate și intuiție din partea lui Benzema, cel care a furnizat o pasă ”no look” cu călcâiul. Și la meciul Barcelonei am avut parte de o minunăție, de data asta din lovitură liberă. Nu, nu este execuția lui Messi, care n-a mai șutat la poarta blindată cu doi fundași la fiecare bară, alegând să așeze mingea pe capul lui Suarez, ci șutul cambrat al lui Iago Aspas, un adevărat moment de glorie pentru jucătorul cu nume de rezonanță shakespeareană. Inițial, am așteptat reluarea pentru a vedea cine a greșit, ter Stegen sau Griezmann. Nu a fost clar până la reluarea din spatele executantului: ter Stegen poziționase bine zidul, cu francezul ca reper, care nici el nu a spart zidul în momentul execuției. Mingea pur și simplu l-a ocolit, descriind traiectoria curbă ideală pentru a intra lângă bară. Nemaivăzut, cel puțin de la Roberto Carlos încoace!

Mai mult decât atât, a fost golul egalizator al Celtei, reușit în minutul 88. Putea fi și mai rău pentru Barcelona, în prelungiri ter Stegen neutralizând cu mult noroc un șut trimis din apropiere fix pe direcția sa. Aseară va fi fost derby-ul cu Atletico Madrid, meci cu potențial de a pune punct veleităților la titlu pentru catalani, căci rivalii de la Real au un program prea ușor pentru a rata victoria în mai mult de un meci – două. Ar fi o inversare a rolurile din ultimele sezoane, cu Real performând acum la intern, iar Barça în Liga Campionilor, cu mențiunea că ultima parte e mai mult o dorință a lui Messi. Doar că atunci când își dorește Messi ceva...