Gabriel MANȚĂ

Dacă ar fi să începem anul aşa cum se cuvine, iată cuvintele unui fotbalist profesionist, fără a fi mare vedetă, poate nici măcar vedetă: ”Nu-mi pun căştile când cobor din autocar. Jucăm pentru fani şi când ne întâlnim cu ei ar trebui să-i putem auzi. Nu aş putea trăi cu mine însumi dacă aş ignora un copil care-mi cere un autograf.”  Conform gsp.ro, este vorba despre portarul lui Nîmes, Bernardoni. Echipa sa este aproape ultima în clasamentul Ligue 1, doar un gol primit o desparte de ultimul. Şi chiar dacă ar fi primit şi golul acela, Bernardoni tot om ar fi rămas.

În context, par derizorii subiectele următoare. Vorba unui cântec mai vechi şi decât mine, necontenit m-am întrebat / de ce-ai venit, de ce-ai plecat? – cu Ibra şi Piţi în cele două roluri. Până cu puţini ani în urmă, în Europa, echipa la care mergea Zlatan Ibrahimovic lua titlul de campioană. Era scris în stele, se puteau plăti pariurile în avans, cum se plătesc acum pentru Liverpool. Revenirea sa la Milan, la 38 de ani, ne spune ceva despre inadaptarea acestui star, statut absolut incontestabil de data asta. Ibra nu are viaţă în afara fotbalului, nu ştie cum să trăiască fără luminile reflectoarelor, va trebui să găsească o soluţie cât de curând. Despre Milanul actual tocmai ce făcusem referire aici la finalul anului trecut, comparând-o cu Dinamo, ceea ce coboară clubul italian încă şi mai mult. Mutu face 41 de ani peste două zile, să fie sănătos, dar cam acelaşi efect ar avea şi venirea lui la Dinamo, adică ar căsca ăia din vestiar ochii la el. Pe teren, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Nu-l văd pe Ibra să dea mai mult de 5 goluri până la vară, dintre care unul sau două din penalty. Dar da, ştiu, chestiune de imagine. Să vedem câte puncte aduce imaginea în clasament. Cât despre domnul Piţi, în privinţa demisiei sale de la Craiova am reţinut o justificare de genul ”nu stau eu să mă bată Becali”! Omul ăsta chiar nu înţelege că nu despre el ar trebui să fie fotbalul. Sau despre rivalii săi, denumire soft pentru duşmani. Mandatul său la Craiova a fost mai rău decât degeaba, sub ceea ce reuşise cu acelaşi lot Papură, antrenorul care recunoştea că doarme la meciurile de Liga Campionilor, iar asta chiar e ruşine, domnu’ Piţi!