Doru POPOVICI

Dezbătută, mediatizată, negociată, dar aproape deloc contestată, numirea lui Mirel Rădoi la conducerea reprezentativei de fotbal a României a avut loc alaltăieri, ceea ce nu poate decât să ne bucure, fiind semn că până şi în fotbalul românesc putem să avem vagi urme de normalitate. Foarte interesante mi s-au părut în ultimele vreo două săptămâni luările de poziţie în privinţa eventualului selecţioner, cele mai haioase fiind ale celor care visau ei înşişi să devină antrenorii Naţionalei. Fără să se rişte prea tare, au bătut apropouri la tinereţea (evident, notată cu minus!) lui Rădoi, ba şi la faptul că încă nu şi-ar fi finalizat studiile de specialitate. N-are, adică, Licenţa Pro... de parcă pe Sir Alex Ferguson ori pe Trapattoni ar fi îndrăznit cineva vreodată să-i caute la documente! După cum spuneam zilele trecute, foarte important era ca lui Rădoi să i se ofere un contract mai lung, nu doar pentru meciul / meciurile eliminatorii care ne-ar putea duce la turneul final al Campionatului European. Zis şi făcut. Comunicatul oficial vorbeşte despre un contract pe doi ani, ceea ce include şi preliminariile pentru Mondialul din Qatar. Asta înseamnă că Mirel Radoi are şansa de a construi echipa pe care nu mă îndoiesc că o visează, alcătuită majoritar din băieţii cu care a avut rezultate remarcabile la under 21, şi cu care să abordeze preliminariile următoarei ediţii a World Cup. Anul viitor, când debutează preliminariile, aceştia vor avea vârsta de 22 - 23 de ani, cum nu se poate mai potrivită pentru a mânca jar pe gazon. În plus, bafta suplimentară a antrenorului şi jucătorilor constă în posibilitatea de a se roda şi omogeniza nu în meciuri amicale, ci într-o competiţie oficială majoră: Jocurile Olimpice, unde acelaşi lot under 21 a reuşit calificarea. Aşadar, dincolo de un meci sau două de calificare la Euro, noua naţională, în varianta Rădoi, va juca nişte meciuri oficiale în cadrul Olimpiadei, după care va începe preliminariile pentru Mondial. Eu zic că toate astea vin de se leagă, astfel încât chiar avem speranţe. De care? Păi, speranţe că vom avea din nou o echipă bună, speranţe de calificare la Euro, speranţe de calificare la World Cup. Dincolo de toate astea însă, există categoric speranţa că vom avea parte de un joc frumos, de fapt singurul lucru care contează. Hai Mirel, hai România!