Doru POPOVICI

Am mai povestit chestia asta, dar în alt context. O reiau acum, pentru a avea un termen de comparaţie. Aşadar, în anii '80, când mai mult de nevoie decât de plăcere ne făcuserăm mai toţi antene pentru ruşi, am văzut pe Moscova 1 un meci absolut ciudat în Cupa UEFA dintre nişte ruşi (parcă Dinamo Moscova) şi o echipă turcească, nu mai ştiu care. Era vremea când turcii practic nu existau în fotbal, orice echipă dintr-o ţară normală care prindea turci la tragerea la sorţi fiind ca şi calificată. Ca atare, pronosticurile pentru acel meci oscilau cam între 7 - 0 şi 12 - 0. Am deschis televizorul şi am aşteptat să înceapă festivalul. Ruşii nu cred că au părăsit jumătatea de teren adversă decât de vreo 3 ori în cele 90 de minute. În rest, au jucat numai în careul ălora. Şuturi pe spaţiul porţii să tot fi fost vreo 25, poate 35. Portarul turc zbura din bară în bară, cea mai tare scenă fiind aceea când a respins din plonjon un şut la vinclu, a căzut, i s-a şutat apoi (el fiind încă jos, pe iarbă) în stomac, ceea ce l-a făcut să leşine, iar în timpul ăsta i s-a mai şutat o dată în cap, de unde mingea a sărit în corner!!! Scorul final a fost 0 - 0, ceea ce i-a făcut pe optimişti să vadă calificarea turcilor ca posibilă. Am explicat tuturor că aşa ceva nu se poate, că scorul corect ar fi fost ăla, de cel puţin 7 - 0, şi că portarul ălora a apărat ca-n anul morţii, ceea ce nu se poate repeta nicicum. Vă e clar, cred, că în retur scorul a fost 1 - 7, practic orice şut al ruşilor devenind gol. Mi-am adus aminte din nou de meciurile astea văzând dubla dintre Rennes şi CFR. Diferenţa este însă una notabila: la Arlauskis, "anul morţii" este cu repetiţie! Tocmai de aia îi sugerez domnului Bursucu' să nu stea pe gânduri şi să organizeze o echipă, eventual alcătuită din fani devotaţi echipei, care să pună zilnic lumânări, pe banii lui, şi toţi să se roage ca lui Arla să-i dea Domnul sănătate şi să nu-i dea gând de ducă. Că dacă ăsta pleacă, "Mister" nu cred că mai prinde post de antrenor nici la Sănătatea Cluj, unde fotbalul jucat e din ăla adevărat, cu curse, şuturi, driblinguri şi goluri, nu cu curu-n poartă sute de meciuri la rând.