Gabriel MANȚĂ

Așa spunea la Europa FM unul dintre copiii prezenți pe Arena Națională, dacă nu erau prelungirile, câștigam! Înduioșătoare naivitate, dar binevenită, parcă îmi creștea inima când vedeam atâtea chipuri inocente în tribune. Cel infantil în atitudine a fost însă Contra, care mai întâi s-a bucurat la penalty ca la gol, deși fotbaliștii au superstiția aia că trebuie să te abții până vezi mingea în ațe și arbitrul arătând centrul terenului. Apoi, la executarea loviturii, a apelat mecanic la altă superstiție, aceea de a nu privi, căci nu era vorba de emoții, să ne păstrăm serioși! Zic mecanic, pentru că a exultat imediat, ca și cum el se achitase de  partea lui și era de datoria soartei să se achite de partea ei și să conducă mingea în poartă. Apoi l-a înjurat cu patimă pe Pușcaș... Să nu fim ipocriți, la fotbal se înjură, iar pe unul care confiscă mingea de la cel desemnat să bată loviturile de la 11 metri, apoi ratează, mărturisesc că l-aș fi înjurat și eu. Ar trebui să existe și niște consecințe, e inadmisibil ca naționala să fie sat fără câini. Sigur, avem exemplul lui Ganea senior în meciul cu Anglia din 2000, dar ăsta e cazul fericit, cine face asta trebuie să fie conștient că n-are plasă de siguranță în caz de eșec. Prea ușor a renunțat și Stanciu, pentru că deja simțea pe umeri povara acelui penalty ratat pe vremea lui Daum, dar asta arată că nu este liderul pe care-l căutăm. Vasăzică, în toamna asta, în două meciuri internaționale importante, atacanții Omrani și Pușcaș și-au bătut joc de niște penalty-uri, în timp ce un executant ca Deac se afla pe teren!

Unde merită felicitat Contra este la titularizarea lui Rus, faptul că a avut curajul de a merge pe mâna acestui băiat care era rezerva lui Pașcanu la naționala U21. Nu înseamnă că a devenit peste noapte un titular fix, nici că i-a crescut cota la stele, dar Contra a arătat că nu i-a oferit minute doar pentru a-l lega de glie. Despre efectul Mitriță, precum și despre ce e de făcut și de sperat în continuare, în articolul de mâine.