Doru POPOVICI

Am asistat în ultimul weekend la două meciuri în care au fost angrenate patru dintre cele mai bune echipe româneşti ale momentului, trei fiind printre cele care s-au făcut de râs, fiecare după posibilităţi, chiar şi în preliminariile celor două competiţii europene. Acum, odată cu începerea unei noi ediţii a campionatului de ceea ce cred ei (doar ei!) că e fotbal, nu trece măcar o etapă fără întâmplări dintre cele mai haioase, în care rolul principal îl au (pe rând sau toţi odată!) fotbalişti, arbitri, jucători. Am văzut, aşadar, mai întâi meciul în care campioana, cumva cu sacii în căruţă (chiar dacă... în altă căruţă decât şi-a dorit), n-a reuşit să smulgă măcar un egal în faţa unei echipe, Astra, căreia îi lipseau şi omul de gol, Alibec, şi omul de creaţie, Budescu, acesta din urmă intrând totuşi prin minutul 70. În acest meci care are şanse majore de a rămâne în istoria panaramei de fotbal românesc, legea a făcut-o un individ poreclit arbitru, care a fluierat numai de-a droanga, şucărit în principiu de câteva gesturi făcute de unii dintre fotbaliştii între care neisprăvitul fusese trimis să facă de fapt... dreptate! A reuşit să îl elimine până şi pe unul care a aruncat o sticlă de plastic cu apă sub propria-i bancă de rezerve, ceea ce e de domeniul doctorului Paziuc. A eliminat apoi un portar suficient de cretin încât să îi plimbe mâna pe faţă unui adversar, chestie care se putea soluţiona cu o mustrare, eventual... din priviri! Da, poţi să zici şi că a fost huliganism, poţi şi să dai penalty, poţi şi să dai cartonaş roşu, dar ca să le faci pe toate astea trebuie şi să te fi bătut soarele-n cap. Tare de tot. Isterizat la culme, antrenorul Petrescu a încercat şi el să facă legea, cumva peste fărădelegile centralului Colţescu, zicându-i meritate chestii de tot neamu' lui, dar şi de morţi. Cum, Dane, nimic despre răniţi!? Tot Colţescu a ieşit biruitor, dându-i şi lui Petrescu un roşu. Dincolo, la Piteşti, FCSB a uitat ruşinile europene şi i-a dat lui Gică o bătaie care putea fi şi mai clară. Ciudat e că ambele goluri ale învingătoarei au fost înscrise de doi băieţi dodoloţi, unul alb şi altul negru, care împreună au cam cu un quintal mai mult decât s-ar cuveni. Graşii au făcut legea. Trăgând linie, vedem că în fotbalul nostru personajele care contează sunt arbitrii deraiaţi, antrenorii tot aşa, şi balenele eşuate pe iarbă.