Gabriel MANȚĂ

La ce isprăvi au făcut echipele englezești în acest sezon european, meritau un loc în plus în sezonul viitor de Liga Campionilor. Asta ar fi însemnat ca Arsenal să câștige finala Ligii Europa în fața rivalilor londonezi de la Chelsea. Nu numai că nu s-a întâmplat asta, ci dimpotrivă, tunarii au fost surclasați. Sfântul contraatac, care face ravagii în fotbalul actual, și cu care cei de la Arsenal au făcut legea cu Valencia (care la rândul ei, tot astfel, a făcut legea cu Barcelona, în finala Cupei Regelui), fost abandonat de cei de la Arsenal. Astfel, băieții lui Emery s-au apucat să facă posesie împotriva unei echipe care îl avea în componență pe Hazard, adică un jucător parcă anume conceput pentru spații largi, pentru ”agora” fotbalului! Acum, cinstit vorbind, nici valoarea nu prea le permitea să viseze celor de la Arsenal. Atacanții sunt undeva în anticamera jucătorilor de superclasă, fără șanse de a accede între aceștia, deși în cazul lui Aubameyang se punea cândva problema. Iar când în spate ai un decar (Özil) pentru care cuvântul ”plafonat” e un compliment, iar cel potrivit este ”epavă”, lucrurile se așează limpede pe făgașul lor. Nici apărarea nu oferea prea multe certitudini, în funte cu Cech, cel care nu putea oferi mai mult decât siguranță. Unii ar zice că nu e puțin lucru să ai un portar care apără din experiență, doar că la nivel de finală europeană apar situații când acesta trebuie să-și scoată echipa de la ananghie, când trebuie să aibă o intervenție echivalentă cu un gol...

Dar dincolo de toate acestea, peste eșecul lui Arsenal planează umbra unei grave deficiențe organizatorice. După cum știți, finala a fost găzduită de Baku, iar unul dintre jucătorii importanți ai lui Arsenal, Mkhitaryan, n-a putut face deplasarea din motive de securitate! Azerbaidjanul și Armenia nu au relații la nivel de stat, iar această chestiune politică a influențat fotbalul, cel care ar trebui ferit de orice astfel de ingerință. Păcat că englezii au acceptat această situație, ar fi fost normal ca ambele cluburi să ia atitudine, iar cei de la UEFA să facă presiuni asupra gazdelor încă din faza sferturilor, când calificarea lui Arsenal devenea previzibilă, pentru asumarea unei organizări 100% sigure, indiferent de naționalitatea unui jucător.