Doru POPOVICI

Ţineţi minte, poate, că acum vreo săptămână-două, mă plângeam de turneele de tenis din prima parte a anului, cele din Australia şi apoi Statele Unite, care îmi dereglează complet bioritmul. Şi tocmai când îmi erau nopţile mai grele, din cauza turneului de la Miami, unde când a şi plouat, s-a făcut de orele 5 sau 6 ale dimineţii când se intra în decisiv, iată că a venit acest turneu de la Charleston, în Carolina de Sud, unde se joacă la ore absolut rezonabile, seara la noi, ceea ce mi-a şi permis să o văd în toate meciurile disputate, trei la număr, pe Mihaela Buzărnescu. După cel de al treilea (şi ultimul, din păcate) cred că se poate vorbi de revenirea Mihaelei, oricum mult întârziată în raport cu aşteptările fanilor ei, printre care mă număr şi eu. A avut mai întâi un meci de 3 seturi, în care a întors un rezultat ce părea compromis la 2-4 în decisiv, ultimele game-uri fiind de-a dreptul încântătoare. A urmat un meci cu o adversară parcă mai dificilă, dar rezolvat mult mai rapid, în doar două seturi, ceea ce nu făcea decât să confirme revenirea la... Mihaela de anul trecut. Şi, în sfârşit, alaltăieri, momentul adevărului, partida contra Carolinei Wozniacki, în care Mihaela a pierdut primul set parcă din inerţie, din proasta obişnuinţă formată în ultima vreme de a pierde tot ce se poate. A urmat un set doi de vis, cu lovituri absolut senzaţionale de ambele părţi, cele mai spectaculoase fiind parcă ale Mihaelei, care a şi câştigat la mare luptă setul. Logica sportului zice că sportivul aflat pe val, cel care vine din urmă, are prima şansă la victorie. Da, dar cu condiţia să nu fie român! Mihaela e limpede că-i româncă, drept pentru care a pierdut destul de clar decisivul, în care mingile lovite de-a droanga au fost evident mai multe decât cele formidabile, care n-au lipsit însă. Pentru meciul contra Franţei din Fed Cup, e clar că Mihaela e titulara în jocurile de simplu, şi cred că împreună cu Simona poate rezolva meciul fără a mai fi nevoie şi de partidă de dublu.