Doru POPOVICI

I-am văzut pe Rafa şi pe Nole jucând de sute de ori, iar în meciuri directe de câteva zeci de ori. Nu-mi amintesc însă ca vreo singură dată Rafa să fi jucat atât de prost, iar Nole atât de bine. Cred că se poate vorbi de alinierea planetară, perfectă pentru unul şi catastrofală pentru celălalt. Ca fan veşnic al lui Roger Federer, sigur că n-am fost tocmai fericit că finala au ajuns să o joace cei mai mari duşmani ai lui, deci şi ai mei. Dar nu pot să nu constat că dacă îl ţine forma arătată la Melbourne, atunci Djokovici este categoric imbatabil, atât cât îl va ţine. Nu ştiu dacă aţi sesizat amănuntul ăsta din statisticile absolut uluitoare ale partidei, anume că în întreg setul al doilea, Nole a comis... o singură greşeală neforţată! Iar asta după ce în setul întâi pierduse un singur punct pe propriul serviciu. Atenţie: nu un game, ci un singur punct, adică pe la un 40 - 0 s-a făcut 40 - 15!!! Prin comparaţie, acum trei zile, la turneul feminin din Thailanda, în meciul câştigat de Monica Niculescu împotriva lui Hsieh în două seturi, pe la jumătatea celui de-al doilea set Niculescu avea deja 17 greşeli neforţate, iar Hsieh... 39! Iar asta, în condiţiile în care ambele domnişoare dădeau în minge doar cât s-o treacă dincolo, nu cu sălbăticia cu care o buşeau şi Nole, şi Rafa. Diferenţele dintre ceea ce joacă băieţii şi meciurile feminine este enormă, fiind vorba practic de sporturi diferite. În plus, ca să justificăm titlul de azi, la feminin se produc nişte schimbări în joc şi implicit pe tabelă de te lasă complet năucit. Bunăoară alaltăieri, la Sankt Petersburg, Ostapenko (cea care în ultima vreme părea să fi uitat complet la ce folosesc racheta şi mingea) i-a dat un 6-1 în setul I lui Mladenovici, pentru ca apoi să-l piardă pe al doilea cu... 6-0! Şi, aproape logic, să-l câştige pe al treilea tot cu 6-0. Aceste salturi sunt nu doar de neînţeles, ci şi motivul pentru care la pariuri eu nu joc niciodată tenis feminin.