Gabriel MANȚĂ

Americanii au filme din astea cu întoarcerea unui meci de pe marginea prăpastiei, doar că în filmele alea ei sunt eroii. Nu și în viața reală. Dacă Simona a zis că a lovit-o trenul, marea Serena nu știe ce a lovit-o în meciul cu Pliskova. Poate un blestem al unei secte ce s-ar putea numi Martorii lui Pliskova! De la prima minge de meci încolo, totul a complotat împotriva Serenei. Nu s-a sinchisit de greșeala aia de picior, era încă departe și avea sentimentul de siguranță. Apoi i-a fugit glezna, i-a fugit și pământul de sub picioare, iar Pliskova a fugit cu meciul de la 1-5 în decisiv, trecând prin 4 mingi de meci salvate! Acest meci trebuie să ne învețe și pe noi ceva. Să recunoaștem, dacă pierdea Simona în halul ăsta sau dacă ”izbutea” 0 (zero!) break-uri din 12 mingi de break, precum Federer, o crucificam. Iată ce pățesc campioni mult mai mari, cu 20+ de Grand Slam-uri...

Pliskova n-a dus legenda până la capăt, o jucătoare ”rising star” (o nouă stea, în ascensiune) i-a pus capăt visului ei de a câștiga un Grand Slam. Deși ea a făcut treaba grea a acestui turneu, pentru care cele rămase îi sunt recunoscătoare, rămâne pe altădată. Așadar, mâine, Osaka își va încrucișa racheta cu Kvitova, învingătoarea americancei Collins. Aceste ultime trei jucătoare enumerate au performat și în turneele premergătoare, ceea ce în mod normal le-ar fi tăiat de pe lista favoritelor la fazele înalte ale AO. Din ce în ce mai puțin predictibil circuitul feminin.

Puțin și despre masculin. Mi-aș fi pus toți banii pe Raonic în meciul cu Pouille. Deși canadianul a început cu game la 0 pe serviciu (2 ași) și apoi cu două retururi direct câștigătoare, după aia francezul l-a atras într-un fel de dans din care masivul Miloș n-a ieșit prea bine la impresia artistică. Bineînțeles, azi mi-aș pune toți banii pe Nole, fiindcă sârbul e greu de dus de nas cu așa ceva. L-ați văzut doar pe Nadal, devoratorul de ”copii”. Abia ce apucase Tsitsipas să declare că știe cum trebuie să joace, că-i și venea să-și dea una peste gură! Aici, în semifinala asta ar fi trebuit să vedem un Fedal, căci Roger e singurul care îi împinge la limită pe cei mari, el fiind unul dintre ei. Numai că pentru elvețian a ajuns să fie drumul mai dificil decât destinația. Ca un Făt-Frumos care nu se teme de Zmeu, dar până să ajungă acolo, când aruncă un pieptene în spate, în loc de pădure răsar niște boscheți, astfel că până la Domnul Zmeu îl mănâncă sfinții.