Doru POPOVICI

Programarea asta, a meciurilor importante, către sfârşitul fiecărei zile, unele din ele încheindu-se din această cauză dincolo de miezul nopţii australiene, m-a ajutat să prind toate meciurile Simonei Halep din acest turneu, unde e clar că ea se simte foarte bine. Pot spune fără nici o reţinere că este unul din cele mai bune turnee făcute de ea de mult timp încoace, de la Roland Garros adică, fiindcă ce a urmat după acesta, tot anul trecut, nici nu merită discutat. Dincolo de orice altceva, aşa cum am tot spus de la o vreme, important era să o vedem pe Simona sănătoasă şi mişcându-se fără vreo reţinere, ceea ce ar fi însemnat că problemele medicale grave despre care ne-a informat au fost depăşite, Dumnezeu ştie cum. Şi iată că minunea s-a petrecut, nimic din apariţiile Simonei nelăsând loc de discuţii despre hernia de disc. De unde şi ideea că poate diagnosticul iniţial a fost dacă nu greşit de-a dreptul, atunci măcar uşor hazardat. Ultimele două evoluţii ale Simonei la Melbourne au fost indiscutabil de mare calitate, victoria categorică de sâmbătă împotriva surorii celei mari, Venus, dându-i suficient tonus şi pentru "meciul anului", aşa cum fusese anunţat cel contra surorii ăleilalte (că "mică" nu poţi nici în glumă să-i spui!). Aici se cuvin a fi făcute nişte precizări: în primul rând, Venus e clar la final de carieră. Dacă îmi permiteţi un pronostic, anul viitor o vom mai regăsi poate doar pe tablourile de dublu, ca pe Martina Hingis. În al doilea rând, Serena şi-a regăsit dacă nu şi suflul, atunci măcar forţa de altădată, mingile expediate de ea, nu doar cele servite, părând venite din tenisul masculin. Meciul Simonei cu Serena s-a jucat în decisiv, atunci când, la 3-2, Simona a ratat break-ul. Dacă îl făcea, cred că ar fi bătut cu 6-2. N-a fost să fie, sau altfel spus, fuse şi se duse. Nu-i nimic, ne aşteaptă şi surprize plăcute în acest an care abia a început.