Gabriel MANȚĂ

Profit de liniștea dinaintea furtunii, adică de ziua de duminică, pentru a prefața Open-ul Australian cu un omagiu pentru sportivul și omul Andy Murray. Este contemporan cu cea mai valoroasă generație de tenis din istoria acestui sport, ceea ce a constituit semnul sub care a stat cariera sa. Deși nu se află la nivelul de trofee de Grand Slam atins de Federer, Nadal sau Djokovic, toți trei cu două cifre la activ, elvețianul chiar cu 2 în față, Murray a făcut lumea tenisului să ia în considerare acel celebru Big Four. Scoțianul i-a bătut de prea multe ori pe acești corifei pentru a fi o întâmplare. Era clar la nivelul lor, iar ceea ce l-a împiedicat să fie mai influent a fost fizicul său, masivitatea de la care i se trage acum blestemata accidentare. N-a fost o trestie, a trebuit să tragă de el pe teren și iată-l acum pregătindu-se să agațe racheta în cui, deși este unul dintre cei mai tineri din Big Four (mai ”bătrân” cu o săptămână decât Djokovic, amândoi vor împlini 32 de ani în luna mai). Păcat, șoldul l-a trădat chiar în perioada în care reușise să se ridice în sfârșit peste ceilalți, fiind lider ATP nu conjunctural, ci pe deplin meritat. Era singurul care părea să fi găsit antidotul pentru acel Nole din perioada fastă. În privința spiritului de sacrificiu pe teren se aseamănă cu Nadal, deosebirea fiind terenurile pe care au crescut. Spaniolul a exploatat la maximum zgura, în timp ce iarba lui Murray a devenit un fel de lux al circuitului. De fapt, chiar zgura l-a pus pe butuci, la acel meci de 5 seturi cu Wawrinka. Apropo de acesta din urmă, deși are și el tot 3 trofee de GS, ca și Murray, iar reverul său cu o mână e considerat de mulți ca fiind cel mai bun din toate timpurile, Stan nu e văzut în ansamblu, spre deosebire de scoțian, ca fiind pe aceeași treaptă cu Roger, Rafa și Nole, de aceea nici nu există un Big Five.

În fine, să ne bucurăm astăzi de meciul lui Andy cu Bautista-Agut, pe care aproape sigur îl va pierde, căci spaniolul atacă zenitul carierei sale, victoria de anul acesta împotriva lui Djokovic stând mărturie. Că se va retrage acum sau pe iarba verde de acasă, Murray va părăsi înnobilat acest sport, el căpătînd titlul de cavaler al Marii Britanii în 2016, după al doilea triumf la Wimbledon și a doua medalie olimpică de aur. Nici că putea fi mai potrivit acest titlu de cavaler pentru un bărbat care s-a declarat mereu, fără echivoc, pentru drepturi egale ale jucătoarelor și jucătorilor de tenis!