Doru POPOVICI

La ora tragerii la sorţi a grupelor preliminare ale următorului Campionat European de Fotbal mă aflam la o distanţă de câteva ţări, adică în Polonia, după ce traversasem deja Ungaria şi Slovacia. Interesul pentru acest eveniment pot să spun că a fost nul acolo, în Cracovia, televizorul pe care îl aveam în camera neavând loc pentru respectiva tragere la sorţi pe nici unul din cele 30 de canale prin cablu, nici măcar la telejurnale. Aşa că am sunat în ţară, la prieteni, cu care am şi comentat şansele pe care le avem de a ne număra şi printre participanţi în meciurile organizate la Bucureşti, şi nu doar printre spectatori. Vreau să vă spun că fiecare din cei trei la care fac referire se arăta mai sceptic decât mine, doi dintre ei chiar acuzându-mă de optimism cretin, fără justificare în realitate. Concret: eu susţineam că trebuie să plecăm de la premisa că 12 puncte sunt deja adjudecate, cele din meciurile cu Feroe şi Malta, iar ei că "nu mai există echipe mici, exceptând România!". Chestia, pentru mine, e mai simplă: păi dacă pe alea două nu eşti în stare să le baţi, la ce dracu' să te mai înscrii în preliminarii? Iar prin ricoşeu, de ce ţi-ar trebui meciuri la Bucureşti dacă tu nu iei parte la ele? Fiindcă la televizor se vede mai bine, ba ai şi reluări! Hai să calculăm mai departe. Teoretic, dar doar teoretic, Spania ne bate de două ori. Aici însă trebuie avute în vedere destul de frecventele căderi ale Spaniei, căreia când nu-i merge jocul, chiar nu-i merge! Eu chiar zic că 1 punct îi luăm sigur, dacă nu chiar 3. Mai rămân panaramele alea nordice, care n-au făcut niciodată vreo minune, nici măcar când la una din ele juca Ibrahimovici. Iar pe asta, pe vremuri, chiar am şi "năşit-o" la Stockholm, tot în nişte preliminarii, când Cămătaru a dat o lecţie de pătrundere de atacant veritabil. Cât despre Norvegia, în afară de băiatul ăla cu figura tipică de viking (variantă... de culoare!), John Carew, nu-mi aduc aminte să mai fi produs ceva în ultima jumătate de secol. Concluzia mea: ne calificam de pe locul 2. Fără emoţii.