Doru POPOVICI

În principiu, atunci când plec în Delta Dunării, pornesc de la premisa că nu am comunicare cu restul lumii. Lucrul acesta a fost valabil parţial şi în ultimele două săptămâni, pe o bună bucată de mal cuprinsă între Nufăru şi Bălteni nereuşind să vorbesc măcar la telefon. Cât despre net, facebook, messenger şi alte alea, nici pomeneală. De aceea, când mă sălbăticesc pe acolo, negociez din timp cu colegul Gabi Manţă, pentru ca el să susţină rubrica atât cât poate. Iar acum a făcut-o atât de bine, încât am ajuns să-l invidiez, ba chiar să-l urăsc, pentru formidabilul titlu cu trimitere la jocul de debut al Naţionalei în competiţia asta de neînţeles pentru mine, Liga Naţiunilor: „Ne-am întors de unde n-am plecat"! După cum am scris deja aici alaltăieri, am călcat acceleraţia pentru a câştiga timpul pierdut la traversarea cu bacul, însă tot n-am prins decât repriza a doua. Pentru reacomodarea cu televizorul a fost exact ce trebuia, adică 45 de minute, şi alea de fotbal subţire, de vară... Prea mult, oricum, pentru panarama de fotbal jucat de împiedicaţi. De aceea, am aşteptat cu ghimpi în inimă cel de-al doilea meci, contra unui adversar incomparabil mai dificil, cel puţin ipotetic. Când colo, am văzut o echipă aproape normală, alcătuită chiar din fotbalişti, şi practicând un joc şi frumos, şi suficient de aspru pentru a nu le da mari şanse sârbilor, care e clar că ne-au tratat cam la mişto, iar până să se trezească, treaba era gata. Îmi permit să susţin că marele câştig din meciul al doilea faţă de primul a fost nu prezenţa vreunui fotbalist anume, ci absenţele! Ideea e că nu-ţi trebuie mare ştiinţă a jocului pentru a observa că Maxim n-a fost niciodată fotbalist, iar Chiricheş e tot un rebut perfect. În mod normal, ei ar trebui să evite locurile aglomerate, precum stadioanele, unde se vede cu ochiul liber că nu ştiu ce caută. Iar absenţa lor este totdeauna un mare câştig pentru oricare echipă, fie ea de club ori naţională. Excelentă prestaţia ălora mici: au arătat că ştiu cu mingea, că au destulă tenacitate, că nu se tem, că nu s-au născut loseri ca multe din generaţiile anterioare acesteia. Nu mi-a fost nicio clipă teamă că ar putea rata şansa calificării, ceea ce e rarisim la echipele româneşti. Ei, acu', că m-am reacomodat, poate să înceapă chiar fotbalul!