Doru POPOVICI

De când s-a întâmplat povestea aia fantasmagorică, pe 29 aprilie 2004, când România a bătut (la fotbal!!) Germania cu 5 - 1, nu-mi mai iese din cap comentariul din ziarul ăla german, al cărui titlu era "Idioţii Europei"! Noi, cu o falsă pudoare de proşti fără frontiere, ne ferim ca de dracu' de titluri doar normale în anume context, cum este cel nemţesc, la care am făcut referire de nenumărate ori de atunci până acum. Alaltăieri, la orele la care (altă premieră cretină!) nici o televiziune nu s-a învrednicit să transmită meciul campioanei României, ne-am văzut siliţi să-i urmărim doar pe idioţii Stelei, ceilalţi fiindu-ne oferiţi doar în porţii minuscule, la desert, sub forma unui rezumat halucinant, în care o echipă de durdulii i-a bătut de s-a... pe ei pe campionii ţării ăsteia prost făcute. Revin la meciul pe care l-am văzut integral, cel al Stelei. Prima constatare a fost că în teren au intrat şi fotbalişti, şi spectatori. Asta s-a văzut încă din primele câteva minute, în care echipa austriacă, în care erau la fel de mulţi nechemaţi ca la Steaua, a avut vreo două ocazii de gol la care am sesizat că la Steaua lipsesc 4 fundaşi! A doua a fost că în teren se afla un jucător, Roman, pe care dacă-l întrebai pe neaşteptate la ce echipă joacă, ar fi răspuns că la Botoşani, acolo unde figura în preziua meciului de la Viena. Echipele nu neapărat mari, dar solide, ajung astfel numai după câţiva ani, în care relaţiile de joc se construiesc, apoi se consolidează, fotbaliştii ajungând să simtă unde şi cum se deplasează colegii pe gazon chiar şi fără să-i vadă. Pe Roman îl mai văzuse doar Moruţan, pe când jucau amândoi la Botoşani. Dar cea mai mare nenorocire, cea care mi-a inspirat titlul de azi, este în centrul apărării, acolo unde cei doi idioţi contemplau aproape admirativ jocul împiedicaţilor ălorlalţi, oricum mai buni!, absolut fără reacţie, indiferent dacă era vorba de driblinguri, centrări pe sus sau pe jos ori şuturi. Măcar de ar fi fost singurii... Dar tot catastrofali au fost şi fundaşii laterali, în moţ cu ăl' de pe dreapta, care chiar dacă a nimerit din întâmplare bara cu un şut de neam prost, tot nu e fotbalist, oricât ar încerca să ne convingă de chestia asta domnul Hagi care a făcut afacerea vieţii, vânzând o panaramă la preţ de superstar.