Doru POPOVICI

Mă bucur că m-am numărat printre puţinii care preziseseră victoria Stelei (care "Fcsb"!?) în meciul tur cu Lazio. M-aş bucura şi mai tare dacă aş fi în stare să pronostichez şi calificarea, chestie la care nu prea m-aş mai îndemna după ce am urmărit cam cu sufletul la gură meciul tur, al cărui rezultat justifică pe deplin titlul de azi din rubrica asta. Dincolo de cele petrecute pe teren, e clar că alaltăieri Dumnezeu şi-a întors faţa către Steaua, căreia i-au vâjâit în nenumărate rânduri gloanţe pe la ureche, doar norocul chior sau mâna divină făcând ca Lazio să nu înscrie. Cel puţin în faza aia cu mingea mai întâi scoasă din poarta noastră de un lazial, prin alunecare  (sfidând legile elementare ale fizicii, care spun că dacă şi tu, şi mingea, alunecaţi în aceeaşi direcţie, e neverosimil ca mingea să o ia la un moment dat în direcţie opusă, dacă nu e prevăzută cu antenă şi cu telecomandă), iar apoi împinsă cu şpiţul de un altul într-o direcţie în care oricare fundaş stelist ar fi dorit să o poată trimite, nu era nimic de înţeles. Vorba lui Shakespeare, totul e bine când se termină cu bine. Numai că la Roma, peste mai puţin de o săptămână, lucrurile vor sta complet diferit, în sensul că Lazio este obligată să vină tăvălug, fiindcă o atât de mare ruşine este de neacceptat. Dovada că orgoliul lor a fost adânc rănit a fost chiar introducerea în partea a doua a meciului a jucătorilor care se presupunea că pot salva onoarea firmei, inclusiv a ăluia care e deocamdată golgheterul suprem în Europa. Cât priveşte echipa noastră, lucrurile sunt clare: fotbal au jucat fotbaliştii, adică Budescu, Gnohere şi Man, au mai fost vreo 2-3 oarecum omologabili, restul - umplutură nehazoasă. Surpriză mare şi plăcută a fost Vlad, care a apărat aproape fără greşeală, iar când a greşit a fost şi el protejat de divinitate. În concluzie, calificarea se joacă. Steaua nu e favorită, după cum a arătat alaltăieri, dar are şansa ei. Doamne ajută!