Gabriel MANȚĂ

FCSB-CFR, marele derby de clasament, deși ne este vândut ca piatră prețioasă, are doar o importanță secundară în economia campionatului. Ne aflăm încă în zona de înjumătățire a punctelor, pe care o deplânge, iar și iar, ca și în anii trecuți, numai liderul, oricum s-ar numi el. Asta pentru că nu există nimeni altcineva, în afara echipei de pe primul loc, care să aprecieze diferența de puncte, fie ea și infimă. Iluștrii Zola și Poyet, băgați la înaintare de colegul Dan Petrescu, par să nu fi auzit de sistemul cu play-out și play-off, de parcă noi l-am fi inventat. Chiar și așa de ar fi fost, părerea mea e că formula respectivă a salvat labilul campionat românesc. În ce altă formulă am fi fost atât de interesați, în etapa 24, de un meci ca Iași-Botoșani? Cui i-ar fi păsat de miza locului 6? Dacă FCSB-CFR se va repeta de încă două ori, noima meciului Iași-Botoșani este că se joacă acum pentru despărțirea apelor: câștigătoarea are șanse mari să prindă locuri în față, printre premianți. Dacă mai adăugăm și regula jucătorului sub 21 de ani, care ne-a adus în atenție o mulțime de jucători tineri, avem deja două măsuri concrete ale erei post-Mircea Sandu și post-Dumitru Dragomir. În ciuda unui cor de bocitoare, în frunte cu Ioanițoaia, situația actuală este oricând preferabilă celei de pe vremea Nașului și a lui Corleone. Asta nu înseamnă că nu mi-ar plăcea un președinte FRF ca Lupescu sau Balaj, cu un plus pentru ultimul. Lupescu o arde puțin superior, ușor elitist, în timp ce pe Balaj chiar îl simt ghidat de bune intenții. În schimb, am început să nu-l mai agreez deloc pe Pușcaș, în ciuda faptului că este un vorbitor nuanțat printre oamenii de fotbal. El va fi mereu în luptă cu sistemul, deși de data asta a fost o lungă perioadă parte a sistemului. După ”coabitare”, s-a trezit iarăși spiritul de revoluționar în Pușcaș! Dați-mi voie să nu mă las impresionat. Altora le-au fost suficiente câteva luni pentru a se dumiri cum stă treaba cu administrația Burleanu. Ceea ce consider eu vital pentru sănătatea fotbalului românesc este limitarea la două mandate pentru președinția FRF. Altfel vorbim despre stat în stat.