Doru POPOVICI

Ei, acum, că am aflat şi cine urmează să o elimine pe Steaua (că FCSB să-i spună ştiţi dv. cine, dar şi mamele dumnealor!) din Europa League, nu ne mai rămâne decât să aşteptăm datele meciurilor, cu mâhnirea că ar fi putut nimeri mai bine (un Atletico Madrid, de exemplu), dacă tot e să i se termine campania "de primăvară" încă în toiul iernii, în februarie. Numai naivii ori fanii patetici ar putea spera la calificare, chiar dacă Lazio e una din echipele de pluton, de turmă chiar, din Italia, echivalentul unei CSMS Iaşi ori Botoşani de la noi. Dar nivelul de ansamblu al competiţiei e cu totul altul acolo. E cam aceeaşi chestie cu diferenţa de nivel de trai dintre poporul italian şi cel român. Între altele, nici nu se răcise bine urna, luni seara, că am şi văzut-o pe Lazio pierzând cam fără drept de apel, ba încă şi acasă, cu 1 - 3, meciul cu neica Nimeni, adică Torino, a cărei cotaţie e chiar sub nivelul de turmă despre care vorbeam. Ultraoptimiştii ar putea folosi prilejul pentru a-şi inocula doze suplimentare de optimism. Repet: nu e cazul. Ne aflăm în cretină ipostază, indiferent că vorbim de echipe de club sau de reprezentativa României, de a nu fi în stare să batem absolut nici o echipă mai acătării decât, eventual, în amicale, unde se ştie că suntem campioni mondiali. Cineva, prieten bun şi cunoscător dovedit de fotbal, în discuţia avută ieri pe aceeaşi temă, m-a întrebat: "Da' tot cu Steaua, în '86, cum a fost?" N-are rost să discutăm. Condiţiile sunt complet diferite. Raportându-ne doar la valoarea lotului, chiar aş fi curios cine îndrăzneşte acum, în 2017, să-l compare pe cel mai bun stelist din lot, să zicem Budescu, cu oricare din cei de atunci: cu Loţi Boloni, cu Tudorel Stoica, cu Puiu Iordănescu? Numai ideea în sine te face să faci pe tine de râs...