Gabriel MANȚĂ

Din greșelile repetate și aproape descalificante ale jucătorilor noștri s-a văzut că programarea unui meci atât de important la încheierea sezonului, practic la începutul pregătirilor pentru noul sezon (!), a fost o uriașă scăpare de strategie. În timp ce colegii selecționabililor își terminau vacanța, aceștia din urmă trebuiau să fie în priză la distanță de câteva săptămâni de la ultimul meci oficial. Emblematic mi s-a părut Benzar, de obicei un metronom pe banda dreaptă, în mod normal excelând în precizia centrărilor, dar dezastruos în execuții cu Polonia. Apoi, Săpunaru, cu un fault de penalty făcut când mingea se afla în altă parte, în afara careului! În astfel de cazuri, experiența mi se pare o circumstanță agravantă. La fel, Toșca, dacă ai conștiința valorii în așa fel încât să îți permiți să controlezi mingea într-un careu aglomerat, atunci – primo, n-o pierzi, secundo, dacă o pierzi nu provoci penalty. Cât despre Latovlevici, la el e vorba direct de lipsă de valoare la nivel de națională, iar aici vina se mută pe bancă. Acesta este unul dintre motivele pentru care sunt dezamăgit de Daum. Dacă la început l-am înțeles că încă se edifică asupra unor jucători, el intrând direct în preliminarii, fără amicale, după un an de zile nu se mai pot tolera asemenea gafe. Alt motiv de dezamăgire este nerespectarea promisiunii de a etala un joc ofensiv. Am stat destul cu fundul în poartă, ca să mai apreciem rezultatele căznite. Cred că suporterii erau mai înțelegători dacă pierdeam jucând avântat, căci lumea cunoaște fotbal și își dă seama că nu prea avem cu cine forța calificarea la un Mondial, fotbalul nostru actual e prea slab, prea de la țară. În concluzie nu mă încântă absolut deloc victoria cu Chile, atât timp cât a fost nevoie de un handicap de două goluri ca să ne scoată din carapace la un meci amical! Nu mai zic de omul în plus...  Și nici nu împărtășesc entuziasmul referitor la evoluția jucătorilor tineri, a fost vorba mai mult de moral, iar Hanca, pe care-l consider cel mai consistent,  de titularizat de-acum încolo, nici măcar nu e atât de tânăr. Băluță a mai intrat cu dorință mare de afirmare, fiind răsplătit de noroc la gol, execuția sa nefiind grozavă, în schimb colegul său de club, Ivan, ar trebui  ostracizat un timp din lot! Și-a bătut pur și simplu joc de o fază de gol, punând apoi bomboana pe colivă cu declarația aia că a vrut să-și umilească adversarii! Păi cine ești tu, mă, să-ți permiți așa ceva?! Și apropo de faza cu pricina, incă o bilă neagră la Daum: chiar dacă nu reușește să facă saltul valoric pe care-l așteptăm, chiar dacă n-a devenit încă liderul pe care ni-l dorim, Stanciu poate isca oricând o astfel de pasă, cu care să-și lase un coechipier singur cu portarul , sau un șut ca acela cu bara. În opinia mea, n-ar fi trebuit să lipsească din primul unsprezece cu Polonia decât într-un singur caz: dacă era în balanță cu Budescu. Și n-a fost cazul.